Iohannis, ultima carte a lui Crin Antonescu

Numirea lui Klaus Iohannis în Guvern s-ar putea dovedi extrem de repede un mare bluf. Nu este exlus ca ceea ce vedem acum să fie ultima carte pe care preşedintele PNL o mai joacă pentru a rămâne în postura de candidat cu şanse la preşedinţia României.

Nu sunt unul dintre cei preocupaţi prea des de bucătăria politicii, cu atât mai puţin a celei româneşti, dar, având în vedere că anul acesta este unul important – fiind anul europenelor şi prezidenţialelor – consider că un comentariu politic despre agitaţia din ultimele zile nu poate face rău. Cu atât mai mult cu cât, cred eu, aceasta ar putea să anunţe şi eventuale surprize legate de viitorul candidaţilor prezidenţiali cunoscuţi în acest moment.

Când spun asta mă refer la cazul Iohannis, fiindcă despre un caz vorbim, un caz care exprimă jocul unuia dintre candidaţii la preşedinţie – Crin Antonescu – un joc care se poate dovedi extrem de repede un mare bluf. Nu este exlus ca ceea ce vedem acum să fie ultima carte pe care preşedintele PNL o mai joacă, pentru a rămâne în postura de candidat cu şanse să fie viitorul preşedinte al României.

Să mă explic.

Domnul Antonescu a început să piardă din popularitate şi din intenţia de vot. Nu o spun eu, o spun sondajele, indiferent de care sunt acestea. Scăderea preşedintelui PNL pare să se reflecte şi în procentele partidului său, care se apropie, din datele apărute public, de rezultatul din 2009. Acel rezultat a fost considerat atunci slab, dar acum ar fi un dezastru pentru un preşedinte de partid care doreşte să fie candidatul unei alianţe care deţine 70% din Parlament. Cam greu să fii un astfel de candidat, dacă nu obţii mai mult de 16-17% în alegeri, mergând doar cu partidul tău.

Prestaţia PNL în Guvern a fost, din păcate, de multe ori deficitară sau problemele de imagine au acoperit activitatea efectivă a miniştrilor proveniţi din rândurile liberalilor. Asta, dincolo de acei miniştri care au fost, pare-se, sabotaţi de propriul lor lider. PNL a pierdut din Guvern oameni din cauza problemelor cu ANI, cum sunt cazurile Hellvigh, Silaghi sau Mihalache. PNL a pierdut oameni din Guvern din cauza dosarelor care le-au fost deschise, cum este cazul Vosganian. PNL a pierdut oameni din Guvern pentru că aceştia urmau să meargă la închisoare, cum a fost cazul Fenechiu.

Acum, Crin Antonescu pare că a decis să facă o mişcare de forţă, în care interesele de imagine, promovarea lui Iohannis, s-au suprapus peste cele politice, îndepărtarea din Guvern a unor oameni care nu îl mai ascultă în totalite. A fost, de exemplu, eliminat Chiţoiu, pentru faptul că ar fi devenit prea apropiat de PSD.

Problema liderului liberal este că toţi aceşti oameni au ajuns în Guvern la insistenţele sale, iar plecările lor sunt decontate, în primul rând, de preşedintele PNL. Este dificil să explici de ce partidul tău a pierdut 7 miniştri, în timp ce colegii de guvernare niciunul. 

Antonescu a jucat până acum, deci, cărţi perdante. Acum, a scos asul, un Klaus Iohannis cu imagine bună şi care a reuşit, în 2009, să strângă în jurul său o majoritate politică. Mai există o carte de valoare în PNL – Tăriceanu – dar aceasta nu pare a fi în mâna actualului lider al liberalilor.

Ce va urma acum? Va câştiga Crin Antonescu procente? Vom vedea, dar mai degrabă nu, dacă nu pune capăt agitaţiei legate de mandatul de primar al lui Iohannis. Toată chestiunea pare oportunistă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât jocul preşedintelui PNL a devenit străveziu în momentul în care nu l-a lăsat pe Iohannis să preia funcţia de ministru de Interne şi să mai aştepte să vadă ce se întâmplă cu cea de vicepremier.

Va creşte PNL? Multe depind de prestaţia lui Iohannis în Guvern, într-o poziţie în care acesta nu a mai fost şi unde lucrurile sunt mai complicate decât la o primărie. Dacă jocul nu iese, se duce şi mitul Iohannis, pierde şi Antonescu, pierde şi PNL, caz în care este game-over. Este un joc foarte riscant de care pesediştii nu par speriaţi dar care îi poate costa pe liberali şi pe Antonescu, personal, totul.

Pentru mine, cel mai important lucru este ca aceste jocuri, pe care nu le înţeleg tot timpul, să nu afecteze activitatea de guvernare, mai ales într-un moment în care lucrurile se mişcă tot mai bine în plan economic.