„Iohannis apare, soarele răsare!“, varianta exorcizată

La fix 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989,  într-o atmosferă profund emoţionantă s-a produs cel mai firesc schimb de putere supremă. Cu toate incercările de destabilizare, venite din interior sau din afară, România a învăţat în toţi aceşti ani că haina democraţiei i se potriveşte cel mai bine.

Astfel, predarea paşnică a ştafetei de Preşedinte al României de la Traian Băsescu la Klaus Iohannis ne-a arătat in faţa Europei şi a lumii întregi ca o ţară în care merită să investeşti măcar încrederea.

N-a fost cu „Huo!” şi cu violenţe, aşa cum, probabil, şi-au dorit unii. După zece ani de mandat cu bune şi rele, „tiranul” Traian Băsescu nu a fost alungat din Palat şi nici nu a fugit cu elicopterul. Doar linişte şi pace!

Mai mult decât atât, în momentul în care preşedintele Klaus Iohannis a intrat pe poarta Cotroceniului, de sub norii Bucureştiului, a ieşit un soare cald şi luminos, poate ca o binecuvântare. Un soare din acela pe care poate mulţi români şi-l aduc aminte din urmă cu 25 de ani de la Revoluţie, un soare pe care cei care au murit atunci nu l-au mai apucat să-l vadă astăzi. Şi lor li se cuvine să le mulţumim! Şi pentru 16 noiembrie, şi pentru 21 decembrie de azi! Tinerilor, cărora nici până în ziua de astăzi nu am reuşit să le spunem cine sunt călăii vinovaţi de moartea lor, trebuie să le mulţumim şi să le facem dreptate.

Şi aici vin şi mă revolt: chiar nu s-a găsit nici un om înţelept, nicio minte clară care să propună în cadrul acestui program fastuos, macar un minut de reculegere pentru martirii din Revolutia de acum 25 de ani? UN MINUT!? Se impunea categoric, chiar ar fi ridicat solemnitatea evenimentului! Aş fi vrut să-l văd pe Ion Iliescu, prezent la ceremonie, cu ochii în pământ cerând iertare, în mod simbolic, pentru vinile pe care le poartă. 

Nimeni nu s-a gândit la asta! Poate şi-au propus, dar au uitat, aşa cum de 25 de ani ni se promite că vom afla vinovaţii pentru crimele din Decembrie, dar ne luăm cu alte treburi. 

În primul său discurs din Parlament, în calitate de Preşedinte, Klaus Iohannis şi-a asumat lucruri grele, ambiţioase, dar care, cred, că nu vor putea fi niciodată bine făcute până nu se rezolvă socotelile cu trecutul sângeros al României. De aceea, ca un om care se consideră din afara Sistemului, Klaus Iohannis are datoria să faca tot ce-i stă in putinţă să ajute la aflarea adevărului despre crimele din Decembrie 1989.

Doar atunci şi doar atunci, ne vom bucura împreună că am „exorcizat” sloganul fesenist „Iliescu apare, soarele răsare!” şi l-am aşezat prin votul milioanelor de cetăţeni, acolo unde-i stă cel mai bine, în fruntea unei Românii cu adevărat libere!