Imnul patriei să se cânte şi drapelul să se fluture!

O altă propunere interesantă a politicienilor (pe lângă cea intens dezbătută săptămânile trecute, a manualelor de religie), ocupă tot timpul „gânditorilor noştri”. Dacă pentru drapelul ţării sau însemnele naţionale, propunerile par decente, chiar dacă unui muritor român poate i-ar plăcea să aibă steagul Botswanei în curte, partea cu imnul naţional cântat la clasele primare, la începutul orelor de curs mi-aminteşte exact de perioada comunistă.

Dacă va fi aprobată această propunere, va răsuna dintr-un capăt în celălalt al holului unei şcoli, nu numai în sala de clasă: imnul ţării. Obligatoriu şi musai! De parcă nu era suficient să se înveţe imnul la ora de muzică, trebuie să fie o obligaţie prin lege, nerespectarea ei fiind sancţionată mai mult decât ar fi sancţionat un transport ilegal de lemne de pe DN 2D.

Dacă nu ne începem ziua cu imnul naţional, nu putem „mulţumi din inimă partidului (partidelor)” care ne fac viaţa uşoară de atâţia ani. Şi dacă unii dintre adulţi nu mai pot mulţumi, măcar să obligăm pe cei mici să mulţumească. Chiar aşa! De ce nu s-ar autosugestiona să se deştepte din vreme?

La ora 8 dimineaţa, înaintea orei de citire sau de matematică, este numai potrivit să se cânte „Deşteptarea” şi, până la urmă, cred că ar fi chiar o idee bună, astfel aş mai putea spera că noua generaţie va fi mult mai ancorată în realitate şi nu va mai fi păcălită cu berea şi micul la vreun birt, înainte de ziua alegerilor!

Deşteptarea, dragi politicieni! Dacă pentru drapelul naţional puteţi impune reguli, pentru imnul naţional cred că exageraţi niţel. Avem deja însemnele naţionale şi imnul ţării în fiecare sală de clasă şi vă asigur că nu este acesta un text antinaţional.

Probabil că la clasele mici se mai poate reuşi cumva vreo impunere pe fondul naivităţii, aşa cum s-a reuşit proiectul cu uniforma, pentru că cei mici sunt uşor de modelat şi nu prea ştiu ei exact care e diferenţa dintre imn şi cântecel sau dintre rochie şi capoţel, dar pe cei mari nu i-aş mai vedea cântând mai târziu. Deja sunt afectaţi de alte „trenduri”.

Aşa cum nu ştiu elevii claselor primare prea bine diferenţa dintre o rugăciune spusă din credinţă sau din dorinţa să li se îndeplinească alte dorinţe, tot aşa veţi fi ţinuţi minte, dragi politicieni, când se vor face aceşti copii mai mari, ca pe nişte politicieni-clowni care s-au jucat decenii întregi de-a experimentul şi „rânjetul” pe spinarea elevilor şi profesorilor!

Vă vor ţine minte la fel cum ţin şi eu minte, când aproape moartă de foame, şi cu ochii semideschişi, eram obligată pe vremea comunismului să cânt un imn „din inimă partidului” care DA!, mi-a dat o şansă la educaţie, dar m-a privat de libertatea de exprimare, de libertatea de a mânca ce trebuie şi cât trebuie, de libertatea de a mă informa mai mult decât era cazul, de libertatea de a dansa în ploaie şi de a ţipa cât mă ţin plămânii că sunt nefericită!

„Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.

Multe secole luptară
Străbunii noştri eroi,
Să trăim stăpîni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.

Roşu, galben şi albastru
Este-al nostru tricolor.
Se înalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume
Strâns unit şi muncitor,
Liber, cu un nou renume
Şi un ţel cutezător.”

Sistemul de educaţie are nevoie de reforme eficiente şi nu de regulamente naţionaliste sau inconsecvenţe ale proiectelor temporale şi spaţiale.

Este în continuare subfinanţat, dar există cumva „curajul” (ca să nu folosesc vreun cuvânt mai puţin frumos) să se propună o lege cu sancţiune de la 30.000 la 100.000 lei. Îmi şi imaginez domnii inspectori (numiţi politic de altfel) umblând pe holuri, cu mâinile la spate, controlând dacă se aude imnul naţional cântat. Sau poate unul din iniţiatorii proiectului va veni de la Bruxelles, că şi aşa i se decontează cheltuielile, să verifice personal dacă legea se respectă. Hilar nu-i aşa?

Şi dacă cei mici sunt adormiţi, nu au voce şi sunt nemâncaţi pentru că trăiesc într-un cătun, cu sol nefertil şi capre sterpe şi a căror şcoală nu are încă nici măcar curent electric, cine mai plăteşte amenda, dragi politicieni? Asociaţia de părinţi sau cei care au făcut averile pe spatele sărmanilor care merită să trăiască decent într-o Românie, cu drapel şi imn, dar demn?!

“Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte,
Prin elan muncitoresc.
Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim.
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace, să trăim.
Iar tu, Românie mîndră,
Tot mereu să dăinuiesti
Şi în comunista eră
Ca o stea să străluceşti.”