Hayssam şi revanşa statului român
0
Recuperarea lui Hayssam este importantă. Epoca privilegiilor de grup şi a negocierilor subversive începe să apună. Eclipsa autorităţii publice care întreţine un climat de relativitate faţă de lege se apropie de sfârşit. Managementul instituţional al fricii colective faţă de aplicarea legii începe să funcţioneze şi în România.
Este o veste proastă pentru toţi borfaşii. Şi este o veste bună pentru toţi cei care vor să-şi vadă copiii crescând într-o ţară civilizată.
Fuga lui Omar Hayssam a însemnat o lovitură grea pentru statul român. Pentru imaginea sa. Pentru instituţiile sale de forţă. Pentru serviciile de informaţii în mod special. Fuga lui Hayssam în 2006 a provocat un cutremur la nivelul serviciilor de informaţii şi al Parchetului General, soldat cu demisii în lanţ ale şefilor de atunci, lăsând senzaţia amară a unui stat neguvernabil sau guvernabil în interesul unor grupuri private.
La şapte ani după nefericitul eveniment, statul român îşi ia revanşa. Administraţia prezidenţială a anunţat în această dimineaţă că Omar Hayssam a fost adus în România. Readucerea sa în România este rezultatul unui efort diplomatic intens care a implicat SRI, SIE, MAE, MAI, MapN, Ministerul Justiţiei.
Însă, centrul de greutate al activităţilor care a făcut posibilă returnarea lui Hayssam în România se află la nivelul serviciilor de informaţii româneşti. La începutul anului 2013, directorul SRI, George Maior spunea într-un interviu că Hayssam va fi adus în ţară. „E în interesul serviciului şi al ţării de a-l aduce înapoi pentru a-şi servi pedeapsa aici", declara atunci Maior, singura problemă fiind menţionarea datei când sirianul va fi adus în România. Iată că la cinci luni după aceste declaraţii, Hayssam se află în custodia autorităţilor române.
Revanşa instituţiilor statului român era necesară. Nu pentru ca unii sau alţii să tragă foloasele politice. Aici fiecare dintre politicieni va încerca să valorifice tema. Unii vor glorifica acţiunea. Alţii o vor minimaliza, urmându-şi sistematic agenda de subminare a procesului de consolidare a statului. Este, până la urmă, problema politicienilor cum vor vinde electoral evenimentul. Personal, nu cred că subiectul mai are relevanţă din acest punct de vedere.
Dar, recuperarea lui Hayssam este importantă pentru cetăţean. Ea transmite încă un semnal că statul român nu se mai joacă. Prin urmare, nici noi nu ne mai putem juca cu statul. Epoca privilegiilor de grup şi a negocierilor subversive începe să apună. Eclipsa autorităţii publice care întreţine de peste 20 de ani un climat de continuă relativitate în ceea ce priveşte respectul faţă de lege se apropie de sfârşit. Managementul instituţional al fricii colective faţă de aplicarea legii începe să funcţioneze şi în România.
Este o veste proastă pentru toţi borfaşii de ieri şi de azi, fie că ei se numesc terorişti, mari evazionişti, regi şi regine ale corupţiei generalizate care tranzacţionează interesul public în folos personal.
Şi este o veste bună pentru toţi cei care vor să-şi vadă copiii crescând într-o ţară civilizată, cu un stat funcţional, capabil să asigure şanse echitabile la împlinire pentru toată lumea.
Nu-mi fac însă iluzii. Rezistenţa este în continuare mare, iar schimbările nu se vor produce peste noapte. Cine aşteaptă o împărţire a apelor între albi şi negri ori este naiv, ori vrea să submineze procesul. Curăţarea unei societăţii infestate de cei care căpuşează bunurile publice esenţiale nu se poate face nici prin cruciade mediatice, nici prin strigături populiste numai bune de mascat lupii din mijlocul oilor. Revoluţia binelui se face, paradoxal în nuanţe de gri. Te mai faci frate cu dracul ca să treci podul. Dar, odată trecut podul, dracul are două alternative. Ori se leapădă de Satana, ori este aruncat în prăpastie. Prin recuperarea lui Hayssam, România a mai construit un pod al unei infrastructuri statale solide. Sunt curios cine va încerca să dinamiteze această punte în zilele care vin.
Se încarcă comentariile...
