FOTO Sub semnul lui Enescu

Recent, Muzeul Naţional „George Enescu” a achiziţionat, prin licitaţia de la Artmark, câteva lucrări de artă şi documente extrem de interesante, prezentate acum publicului în cadrul unei expoziţii de real interes, într-o seară împlinită printr-un recital de ţinută.

În prima zi de iarnă bucureşteană din acest noiembrie, publicul destul de numeros a descoperit fie desenul în peniţă înfăţişându-l pe Enescu, realizat în 1946 de Gheorghe Tomaziu, fie cel în creion color surprinzându-l pe Mihail Jora în viziunea lui Theodor Pallady – ambele comentate de istoricul de artă Dana Dragomir -, precum şi o fotografie inedită a Maestrului alături de editorul Enoch, discutând, probabil la Paris, despre o partitură sau celebrul portret al Marucăi Cantacuzino, dar cu semnătură.

Desenul în peniţă înfăţişându-l pe Enescu, realizat de Gheorghe Tomaziu (1946)

Maestrul Enescu alături de editorul Enoch

Desen în creion color înfăţişându-l pe Mihail Jora, în viziunea lui Theodor Pallady

Într-o vitrină, două documente atrag atenţia – un memoriu adresat de Enescu preşedintelui Ateneului, dar mai ales cartea de onoare a Orchestrei Ministerului Instrucţiunii Publice, ansamblu care, după cum a subliniat muzicologul Viorel Cosma, a activat în perioada 1906-1919, devenind, în 1920, Filarmonica din Bucureşti – o adevărată istorie a concertelor susţinute sub baghete de prestigiu, cu solişti importanţi, fiecare aşternând gânduri şi aprecieri elogioase adresate orchestrei; printre ei, Enescu sau Jora, dar şi Castaldi sau chiar tânărul Arthur Rubinstein.

Memoriul lui Enescu adresat preşedintelui Ateneului (28 octombrie, 1937)

Cartea de onoare a Orchestrei Ministerului Instrucţiunii Publice

Cum au ajuns asemenea documente în colecţii particulare, cine le-a scos la licitaţie, nu se va afla, probabil, niciodată, dar faptul că au intrat în patrimoniul Muzeului merită apreciat cu deosebire.

Era firesc, într-un astfel de context, ca în aula Palatului Cantacuzino să se audă din nou vioara lui Enescu – acel splendid Guarneri – Catedrala aflat de asemenea în „colecţia” Muzeului, pus la dispoziţia excelentului violonist Gabriel Croitoru care, pentru început, a cântat secvenţa Lăuratul din suita Impresii din copilărie de Enescu, apoi în compania pianistului Horia Mihail a abordat şi Impromptu concertant de acelaşi compozitor, dar şi opusuri de Kreisler – Liebesleid şi Liebesfreud -, urmând Melodii lăutăreşti de Sarasate şi Sonata nr. 8 op. 20 de Beethoven. Evoluând pentru prima oară în această „formulă” în ambianţa Muzeului „Enescu”, interpreţii au convins că relaţia lor în duo este echilibrată şi bine sudată după numeroasele recitaluri susţinute în ultimele stagiuni, completându-se şi adesea intuind intenţiile expresive ale partenerului de dialog, reuşind versiuni poate mai robuste şi temperamentale decât cele în care primează poezia, sensibilitatea şi delicateţea filigranului abia sugerat, dar cu puternic impact asupra publicului care, aplaudând încântat, a fost răsplătit cu un bis cuceritor – Frumosul rozmarin de (acelaşi) Kreisler.

Violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail

O seară specială, sub semnul lui Enescu, al marii muzici şi al marilor muzicieni care, prin achiziţiile făcute, şi-au găsit locul cuvenit în Muzeul ce merită vizitat şi de către cei dornici să descopere, spre exemplu, acea carte de onoare ce păstrează între coperţi semnături ilustre, mărturie a nivelului vieţii noastre muzicale la începutul veacului trecut. Păcat că în sală nu s-au aflat şi cronicari – măcar cei care clamează necesitatea promovării creaţiei şi creatorilor noştri – dar important rămâne faptul că publicul este interesat, pe bună dreptate, de evenimentele propuse de Muzeu, directorul Cristina Andrei anunţând încă de pe acum alte repere atractive, chiar şi în prag de Sărbători.