Filmele interactive aduc noi provocări în domeniul protecţiei datelor

Nimic nu este gratis, televiziunea fără publicitate trebuie sa aibă un cost ascuns şi datele personale pe care le ofer, mai mult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză, au valoare şi sunt de fapt o monedă de plată online.

Mi-am petrecut weekendul captivat de filmele interactive în care am eu posibilitatea de a schimba scenariul si finalul filmului în functie de propriile mele alegeri. Trebuie sa recunosc ca este captivant si este o experienta noua într-un domeniu care a stagnat în ultimii ani. Serviciile de content video online, precum Netflix, au din ce in ce mai mulţi abonaţi in defavoarea posturilor de televiziune clasice, eu personal fiind mai mult atras de libertatea de a decide ora de începere, posibilitatea reluarii unei secvenţe ori de câte ori doresc şi de lipsa pauzelor enervante de publicitate.

Aşa am descoperit Bandersnatch, care este prezentat ca un film interactiv. Un tutorial scurt, specific dispozitivului pe care se transmite streamul, îţi explică cum să faci alegeri.

„Ai zece secunde pentru a face o alegere sau se ia o decizie implicită. Odată ce filmul se termină, spectatorului i se oferă opţiunea de a se întoarce şi de a face o altă alegere.“

Vizionarea medie este de 90 de minute, deşi calea cea mai rapidă se termină după 40 de minute. Există 150 de minute de imagini unice împărţite în 250 de segmente. Datorită complexităţii Bandersnatch şi a efortului necesar pentru a face acest lucru, al cincilea sezon al Black Mirror a fost amânat, deşi se aşteaptă încă să difuzeze pe Netflix cândva în 2019. Regizorul a comparat efortul pe care trebuie să-l facă pentru Bandersnatch echivalent cu patru episoade obişnuite de Black Mirror.

Tipologia unică a lui Bandersnatch este aceea că jucătorul de acasă de pe canapea ajunge să aleagă unde se petrece povestea printr-o serie de meniuri de stil „alegi-ţi propria aventură“. Acest film nu este chiar primul - Netflix a experimentat deja tehnologia cu filmele pentru copii Puss In Boots şi Minecraft.

Cu toate acestea, Bandersnatch este primul film disponibil pe Netflix destinat adulţilor, având în centru conceptul de „negare a liberului arbitru".

Filmul isi are acţiunea în industria jocurilor video din Marea Britanie, în anii 80. Eroul nostru este Stefan Butler (Fionn Whitehead), programator al cărui joc pe jumătate terminat, Bandersnatch, este adaptat după cartea de aventură a autorului nebun, Jerome F. Davies (care şi-a decapitat soţia). Stefan convinge compania de software Tuckersoft sa investească în producerea jocului, presupunând că o termină la timp. Ce ar putea merge prost?

La început, deciziile lui Stefan sunt aparent inconsecvente. Ce cereale ar trebui să aibă pentru micul dejun? Ce ar trebui să asculte în autobuz pe drum spre compania Tuckersoft? Mai departe, însă, alegerile devin mai importante - astfel încât în ​​cele din urmă Stefan este plasat într-o serie de situaţii de viaţă sau de moarte.

Acest film nu este doar un joc? Nu chiar. Nu poţi câştiga Bandersnatch. Povestea devine sumbră, indiferent de ce decideţi. Cu toate acestea, există o serie de cinci încheieri separate, şi fiecare decizie are consecinţe foarte reale pentru Stefan. De exemplu, veti decide cine se va arunca de la ultimul etaj şi va muri.

Lăsând la o parte entuziasmul pe care l-am trait prin conexiunea cu personajul, experimentând decizii cu repercusiuni grave, la final, am ajuns să analizez conceptul de decizie libera. Am facut alegeri din pură curiozitate, unele de care nu sunt mândru şi nu aş vrea sa le fac publice. Dar am realizat ca este prea târziu. Autentificarea în platforma Netflix se face prin profilul meu prin care pot fi uşor identificat (nume, email) şi dacă toate aceste alegeri sunt stocate şi analizate, se poate face astfel un profil psihologic extrem de relevant. Nu am identificat exact unde se încadrează în politica de confidenţialitate aceste alegeri şi dacă sunt cumva făcute profile automate cu scopul de a-mi recomand titluri de filme care se potrivesc profilului meu psihologic. Dar greşeala îmi aparţine în totalitate, eu sunt cel care nu am vrut să pierd timpul şi să citesc aceste informaţii înainte de a decide dacă vreau cu adevărat să mă abonez. 

Dacă citeam politica de confidenţialitate, puteam să aflu că Netflix prelucrează următoarele date cu caracter personal:

• numele, adresa de e-mail, adresa sau codul poştal, metoda (metodele) de plată şi numărul de telefon. În anumite ţări, colectează un număr de identificare fiscală în scopuri de facturare sau de conformitate fiscală;
• informaţii pe care le introduci atunci când oferi recenzii sau evaluări, preferinţe în materie de gust, setările contului (inclusiv preferinţele din secţiunea „Cont” de pe site-ul nostru) sau alte informaţii furnizate prin intermediul serviciului nostru sau prin alte surse;
• activitatea ta în cadrul serviciului Netflix, ca de exemplu selecţiile de titluri, istoricul vizionării şi căutările;
• interacţiunile tale cu e-mailul nostru, notificări push şi SMS-uri;
• detalii despre interacţiunile tale cu Serviciul de relaţii cu clienţii, de exemplu, data, ora şi motivul contactării, transcrierea eventualelor conversaţii de pe chat şi, în cazul în care ne-ai sunat, numărul de telefon şi înregistrările convorbirilor telefonice;
• ID-ul dispozitivelor sau alte date unice de identificare;
• identificatori de publicitate, precum cei de pe dispozitive mobile, tablete şi dispozitive media de difuzare online care includ aceşti identificatori (pentru mai multe informaţii, consultă secţiunea „Cookie-uri şi publicitate pe internet” de mai jos);
• caracteristici ale dispozitivelor şi software-urilor (de exemplu, tipul şi configuraţia), informaţii legate de conexiune, statistici legate de vizualizările paginilor, sursa de referinţă (de exemplu, adrese URL de referinţă), adresa IP (care ne poate oferi informaţii generale despre locaţia ta), informaţii despre browser şi informaţii standard din jurnalul de autentificare al serverului web;
• informaţii colectate prin utilizarea cookie-urilor, a semnalizatoarelor web şi a altor tehnologii, inclusiv date despre conţinut publicitar (de exemplu, informaţii despre disponibilitatea şi furnizarea anunţurilor de publicitate, adresa URL a site-ului, precum şi data şi ora);
• locaţia în baza adresei tale IP, pentru a personaliza serviciile, dar şi în alte scopuri care sunt conforme cu prezenta Declaraţie de Confidenţialitate;
• date demografice, date bazate pe categoriile de interes dar şi date legate de publicitatea online.

Concluzia la care ajung încă o dată este ca nimic nu este gratis, televiziunea fără publicitate trebuie sa aibă un cost ascuns şi datele personale pe care le ofer, mai mult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză, au valoare şi sunt de fapt o monedă de plată online. Mai trebuie să mă gândesc acum şi la o metodă de securitate a SmartTV-ului pe lângă telefon, tabletă, laptop, ca nu cumva un virus să extragă aceste informaţii direct din echipamentul care este în proprietatea mea şi asupra căruia nici un furnizor nu îşi extinde garanţia. Sau poate deja e prea târziu?