Duplex Bucureşti-Istanbul: De la Occupy Gezi la Occupy Turkey

Vineri, 31 mai este ziua în care în Turcia s-a declanşat haosul. Acesta a fost momentul în care comunitatea turcă s-a unit, iar poporul a decis că doreşte o democraţie funcţională, unde violenţa poliţiei nu îşi are locul. Puţini au fost însă, cei ce au discutat cu protestatarii şi i-au întrebat de ce „revolta” are o aşa amploare.

Joi, 30 mai un grup neafiliat politic a decis să protesteze împotriva construcţiei unui centru comercial în Parcul Gezi din Istanbul. Parcul face parte din zona istorică a oraşului, este locul unde turcii veneau să sărbătorească Anul Nou şi alte evenimente importante.

Vineri, 31 mai, când buldozerele au pătruns în zonă, poliţia a intervenit „eficient”, iar în urma conflictelor două persoane au fost ucise. Atunci a fost declanşat haosul în Turcia. 

La scurt timp după ciocnirea dintre autorităţi şi protestatari au început să se adune pe străzile Istanbulului oameni care spuneau că îşi doresc „să fie trataţi civilizat de către autorităţile statului”, că vor „o democraţie funcţională”.    

La scurt timp, turcii din întreaga lume au reacţionat. Au fost înregistrate proteste ale turcilor din Germania sau Olanda - inclusiv din România, la Bucureşti, unul sâmbătă, 1 iunie, în Piaţa Romană şi unul duminică, 2 iunie, în parcul din Piaţa Unirii.

Cum mass-media din România are slabe corespondenţe din mijlocul evenimentelor, am discutat despre ce se petrece în Turcia cu doi membri ai comunităţii turce, unul aflat în prezent în România şi unul care se află în Turcia.

Când i-am întrebat despre motivul revoltelor, cei doi au explicat că „e mai mult decât parcul”. Pentru ei, Parcul Gezi este doar un simbol. Totul a pornit ca un protest împotriva violenţei poliţiei şi împotriva guvernului. Guvernul este acuzat pentru modul în care foloseşte poliţia, ca pe propriile forţe speciale. Situaţia s-a înrăutăţit de aproximativ 2-3 ani, de când Recep Tayyip Erdoğan a fost reales, pentru un al treilea mandat de prim-ministru. Criticat de unii pentru politicile pro-islamiste, în 2011 a fost ales cu 52% din voturi, majoritatea venite din partea grupurilor religioase. Pas cu pas, în Turcia au fost adoptate legi împotriva avortului şi a utilizării contraceptivelor, ca şi împotriva comercializării alcoolului pe timpul nopţii. Se pare că ultima măsură a fost picătura care a umplut paharul, tinerii fiind revoltaţi de regulile impuse, care atacă ideea de democraţie şi de secularizare.

De asemenea, pe protestatari îi deranjează şi „tentativele de denigrare a lui Ataturk”. În ultima vreme, premierul Erdogan l-a numit „alcoolic” pe „tatăl naţiunii turce moderne” şi a îndemnat la mai puţine reverenţe. Pentru tineri, Ataturk este un erou, este cel care a pus bazele Turciei moderne, care a instituit democraţia şi a diminuat rolul religiei în societate.

Protestarii mai vor şi ridicarea izolării media. De la declanşarea conflictelor, posturile naţionale au puţine ştiri despre ce se întâmplă pe străzi. Un singur canal, Halk TV, care de obicei are puţini telespectatori, este cel care ţine populaţia la curent cu evenimentele. Pe celelalte posturi apar ştiri despre Miss Turcia şi „cea mai ciudată pisică din lume”.

Cu toate acestea, veştile se răspândesc repede. Şi pentru protestatarii turci Internetul este principala modalitate de a comunica cu restul lumii. Prin Facebook, Twitter şi YouTube sunt organizate proteste, sunt împărtăşite imagini şi publicate articole care prezintă în detaliu faptele din fiecare oraş. Pe Facebook au fost create pagini pentru ca restul lumii să ştie ce se întâmplă. Occupy Turkey şi Occupy Gezi sunt două exemple. Aici, pe lângă îndemnurile la revoltă, sunt postate numere de telefon şi nume de persoane dispărute sau arestate, în speranţa că se vor afla veşti despre ele. Pe YouTube apar filmuleţe fie cu scene de conflict, fie cu interviuri în care oamenii îşi cer respectarea drepturilor.

Occupy Istanbul x Bucureşti

Tot prin Facebook ştirea despre conflict a ajuns vineri şi în Bucureşti. Receptivitatea locală a uimit. La scurt timp după apariţia primelor postări despre incidentele din Istanbul a fost creat un eveniment pe Facebook care chema la susţinerea cauzei tinerilor turci. Cel ce a pornit cu acest protest este un student beneficiar al programelor de mobilitate educaţională internaţională. În mai puţin de 24 de ore a reuşit să adune aproximativ 30 de alte persoane, majoritatea tot studenţi internaţionali, veniţi şi din alte ţări decât Turcia. Sâmbătă, în Piaţa Romană, de la ora 14:00, pentru o jumătate de oră, au scandat împotriva autoritarismului, dorind să arate lumii că turcii nu sunt singuri în lupta lor. Protestul nu a fost fără incidente. Cei 30 de participanţi au fost opriţi de poliţie, iar unul dintre participanţi spune că a observat prezenţa unui lunetist pe una dintre clădirile din împrejurimile Pieţei Romane.

Între timp, s-au pus bazele unui alt protest, în Piaţa Unirii, de această dată unul autorizat. Aici s-au adunat aproximativ 200 de persoane.

După desfăşurarea primului protest am discutat cu unul dintre tinerii participanţi turci. De câteva luni, acesta beneficiază de un program de schimb în România – unde s-a integrat foarte bine. Şi-a creat aici propriul grup de prieteni, de diferite naţionalităţi şi s-a acomodat cu tărâmurile mioritice. Pentru prima dată de când a plecat de acasă doreşte să se întoarcă şi să ia parte la protestele din Istanbul. Cum nu poate fi acolo fizic, face publice cât mai multe ştiri din ţara natală şi „face cunoscută adevărata poveste din Turcia”.

Proteste de masă

Revenind în punctul 0 al conflictelor, se pare că în Istanbul a fost folosită o aşa mare cantitate de gaze lacrimogene încât păsările mureau din cauza gradului de toxicitate.

De sâmbătă, conflictul s-a extins şi în alte oraşe mai mici, unde, de asemenea, au avut loc incidente. De exemplu, în Eskişehir, un mic grup de protestatari a fost atacat în acelaşi timp cu 5 grenade cu gaz lacrimogen, deşi manifestau în mod paşnic.

Deşi pare o revoluţie a tinerilor, protestatarii fac parte din diverse categorii de vârstă. Ştiind că cei în vârstă nu pot face faţă unor confruntări directe cu forţele de securitate, tinerii nu îi lasă pe cei mai bătrâni să participe la protestele din stradă. Preferă să fie ajutaţi indirect. Cei în vârstă le aruncă de pe balcoane sticle de apă, lămâi şi măşti de gaze.

În ceea ce priveşte armata, nu s-a semnalat intervenţia ei în scop represiv – ci dimpotrivă! Au fost indicate cazuri în care militarii ofereau protestatarilor măşti de gaze şi chiar medicamente. După spusele unuia dintre reprezentanţii comunităţii turce, respectul faţă de Ataturk este cel care îi uneşte pe revoltaţi şi soldaţi.

Internetul rămâne sursa de informaţii principală, deşi au existat şi tentative de a opri accesul la conturile de Facebook şi de Twitter. Cu toate acestea, rezultatele comunicării electronice se văd, atât în Bucureşti, cât şi în restul lumii. Unul dintre participanţii la evenimentul de sâmbătă din Bucureşti se declara fericit şi mândru de ceea ce au reuşit să facă într-un timp atât de scurt şi la o scară atât de mare.

Din orice colţ al lumii, vedem cum o comunitate se poate uni, oriunde ar fi membrii acesteia. Oare n-ar trebui şi noi să ne unim atunci când problemele sunt prea mari pentru a mai fi ignorate?

- Ioana Petrescu, intern în cadrul redacţiei FP România