După Marian Munteanu, potopul!

La capătul a şapte-opt zile de-a lungul cărora conducerea PNL s-a aflat într-un război deschis cu marea majoritate a presei, dar şi cu acea parte a societăţii civile ce nu a înghiţit povestea cu cocoşul roşu potrivit căreia fostul lider al Ligii Studenţilor ar reprezenta-o în exclusivitate, ba chiar că dl. Marian Munteanu ar fi întruchiparea voinţei din zilele manifestaţiilor de după Colectiv, fostul erou al „anilor romantici” a cedat.

Mai exact, conform spuselor domniei-sale, întărite de o declaraţie cel puţin inoportună, marcată de inexactităţi majore, a preşedintelui de onoare al PNL, dl. Mircea Ionescu-Quintus, care s-a arătat mişcat de decizia d-lui Munteanu, chiar el, controversatul, ar fi fost cel ce a „consimţit” să se retragă din cursa pentru Primăria generală a Bucureştiului şi nu partidul a fost cel care a renunţat la serviciile sale. Venerabilul lider liberal, fermecat peste marginile iertate de pretinsul gest de onoare al d-lui Marian Munteanu, nu a băgat de seamă o suită de detalii care puse cap la cap spun multe despre adevăratul caracter al fostului candidat „perfect”.

Enumăr doar câteva dintre aceste detalii:

1.  Ameninţările formulate la adresa acelor ONG-uri care au cerut verificarea de către CNSAS a trecutului d-lui Munteanu şi a posibilei relaţii a acestuia cu fosta Securitate.

2.  Refuzul domnului Marian Munteanu de a semna declaraţia de integritate.

3.  Declaraţiile sfidătoare şi antidemocratice ale fostului candidat liberal referitoare la dreptul oricărui cetăţean de a dori şi de a afla totul despre o persoană ce aspiră la ocuparea unei funcţii de demnitate publică.

4.  Publicarea în cascadă a unor documente de arhivă conţinând afirmaţii defăimătoare la adresa unor fruntaşi liberali care în perioada interbelică au plătit cu viaţa faptul că s-au opus legionarilor. De la fostul prefect liberal de Iaşi, Manciu, la fostul premier I.G. Duca.

Din păcate, dl. Quintus nu doar că a încercat să îl omagieze, deloc formal şi nicidecum cu măsură, pe dl. Marian Munteanu, ba a mai şi plusat asemenea unui începător în ale politicii. A făcut-o spunând că da, partidul a pierdut un candidat, însă a câştigat un membru remarcabil în persoana d-lui Munteanu. Probabil că dl. Mircea Ionescu-Quintus nu era încă informat, la ora la care făcea aceste declaraţii primejdioase, că dl. Marian Munteanu nici măcar nu e foarte convins că va mai rămâne sau nu în rândurile PNL.  Fostul candidat e sigur doar, cel puţin la ora care scriu eu acest editorial, că va rămâne un „prieten” al PNL. E de sperat că va fi doar un ami de loin.

Nu dispun în acest moment de toate datele necesare pentru a face o evaluare riguros exactă a daunelor aduse marelui PNL de candidatura de zece zile a d-lui Marian Munteanu la Primăria generală a Capitalei. Daune de care dl. Munteanu e, la urma urmei, foarte puţin culpabil.

Dumnealui a venit, după cum chiar domnia-sa a declarat, „să ajute” ca urmare a unei oferte şi a unui telefon. Iar dacă, aşa după cum ne arată primele semne, costurile ofertei şi ale telefonului cu pricina vor depăşi cu mult pierderea mai mult ca sigură a fotoliului de primar general al Bucureştiului şi adjudecarea acestuia de PSD şi de candidata acestuia, d-na Gabriela Vrînceanu-Firea, nici ea tocmai o lumină, ba dimpotrivă, factura va trebui plătită de toţi cei care au încuviinţat şi lăudat ajutorul d-lui Munteanu. Plătită prin demiteri sau demisii ce vor trebui să intervină îndată după ziua de 5 iunie, data alegerilor locale. Nu de alta, dar analfabetismul politic evident al echipei Gorghiu, Blaga, Atanasiu, Predoiu, Bolojan, Petrache s-ar putea să fie decontat încă şi mai drastic la alegerile parlamentare din toamnă.

Chiar dacă, aşa după cum spuneam, e prematur să procedăm la o inventariere a tuturor daunelor înregistrate în ultimele şapte-opt zile de marele PNL, câteva dintre ele sunt cum nu se poate mai clare. Iată-le:

1.  Cei cinci candidaţi la primăriile de sector nu mai formează o echipă, alergând fiecare, mai mult decât ar fi cazul, pe culoare separate, uneori chiar divergente.

2.  S-au accentuat disensiunile dintre liderii de la Centru şi cei din teritoriu. Militanţi  care nu au primit deloc cu încântare vestea candidaturii d-lui Munteanu. Cu atât mai mult cu cât au fost solicitaţi, iar solicitarea li s-a părut din cale afară de incomodă, să precizeze dacă PNL intenţionează o apropiere doctrinară de extrema dreaptă.

3.  Adevărata unificare din teritoriu dintre organizaţiile, liderii locali şi membrii de rând ai vechiului PNL şi cei ai fostului PDL, oricum problematică, a primit o grea lovitură.

4.  Rămâne de văzut cum va reacţiona binomul Blaga –Predoiu în relaţie cu binomul Gorghiu-Atanasiu, aceştia din urmă fiind şi cei mai fervenţi susţinători ai candidaturii d-lui Marian Munteanu, adică principalii vinovaţi ai rătăcirii de zece zile a PNL. E de observat şi cum vor înghite vechii pedeliştii rateurile în lanţ cu numele Buşoi, Orban, Munteanu, toate purtând viza de control cu numele Alina Gorghiu.

5.  Confuză e şi viitoarea poziţionare a aripii pedeliste din PNL faţă de fostul „premier de la Grivco”. Nimeni altul decât actualul preşedinte Klaus Iohannis. Cu atât mai mult cu cât dl. Iohannis nu mai poate funcţiona drept locomotivă electorală pentru PNL de vreme ce chiar domnia-sa suferă de un îngrijorător deficit de imagine şi de o drastică scădere de popularitate.