Drumul de la primul zâmbet până la abuz

0
0
Publicat:

În România trăiesc, învață, cresc, se pregătesc să devină o nouă generație aproape 4,3 milioane de copii și tineri. Aproape jumătate sunt fete. Fiecare dintre acești copii reprezintă viitorul țării, generația care va duce mai departe tradițiile și istoria. Toți trebuie protejați!

Noi statistici arată o realitate îngrijorătoare: trei la sută dintre părinți reclamă faptul că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual. Sunt datele unui studiu Salvați Copiii. Datele oficiale, ale Poliției Române, sunt la fel de dureroase: din cele aproape 1.200 de cazuri de abuz ale copiilor, aproape 1.100 de victime au fost fetițe.

Spuneam recent că tații de fetițe sunt soluția pentru mai mult respect arătat femeilor din România, chiar și pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Evident că mă refeream la tații de fetițe întregi mai minte, nu la monștri!

Datele de mai sus au apărut chiar când România era șocată de două cazuri îngrozitoare: cel al fetiței de șapte ani agresată sexual de antrenorul de înot, un tânăr la început de viață, în bazinul unui club cu renume din București, și cel al adolescentei de 14 ani, abuzată de profesorul de meditații, un bărbat de 68 de ani.

Ce o fi fost în sufletul acelor tați de fetițe? Sau în sufletul celorlalți tați de fetițe care mergeau la același instructor de înot sau la același mediator? Câte abuzuri ar mai fi putut avea loc?

Majoritatea reacțiilor pe rețele de socializare au arătat, prin detaliile solicitate mai ales în cazul copilului de șapte ani, că nu se cunoaște definiția sau mai bine zis caracteristicile abuzului sexual. Este de neacceptat, mai ales în cazul părinților care trebuie să le explice fiilor și fiicelor, pe înțelesul lor, cum și de ce să se ferească concret, mai ales că realitatea ne demonstrează că astfel de lucruri reprobabile se pot întâmpla și celor cu vârste foarte mici.

Oricât ar fi de greu, copiii trebuie învățați pe limba și înțelegerea lor ce înseamnă o atingere nepotrivită, un gest nelalocul lui. Vă dați seama că o fetița la 7 ani nu trebuie să știe ce înseamnă un act sexual, dar poate înțelege că este ceva foarte rău dacă un adult bărbat se dezbracă parțial sau total în fața ei sau dacă o atinge în zone intime ale propriului corp.

Multe dintre abuzuri încep cu un zâmbet din partea abuzatorului, poate chiar o vorbă spusă mai mieros, un mic gest care pare inofensiv la prima vedere. Însă, pot fi doar pașii către abuz.

Înțeleg că explicarea acestor noțiuni copiilor de vârste mici reprezintă o foarte mare provocare, e un subiect delicat, sunt mamă și știu foarte bine care sunt reținerile părinților. Mai știu din experiența profesională că ascunderea după deget pe principiu “mie nu o să mi se întâmple” este complet greșita. Nu spun să ne purtăm precum “drobul de sare”, dar “paza bună trece primejdia rea”. Uneori, putem fi uimiți câte știu copiii noștri și cât de în urmă suntem ca părinți.

Aceasta este și explicația pentru care am insistat să existe în școli, cu acordul părinților, acele ore de educație sanitară. Sunt mulți părinți care nu abordează subiecte tabu de rușine și un specialist poate fi o soluție.

Orele de educație sanitară pot conține și aceste elemente despre propriul corp, despre ce înseamnă o sarcină etc, explicate de specialiști în domeniu sau profesioniști cu pregătire necesară. Copilul trebuie să cunoască aceste lucruri, pentru a ști când să intre in alertă, să solicite ajutorul membrilor familiei sau al altor adulți aflați în preajmă. Prevenția este mama înțelepciunii spune un proverb românesc perfect aplicabil în situațiile despre care vorbim.

Un alt aspect interesant din studiul Salvați Copiii arată că, în aproape două treimi dintre cazuri, agresorul este o persoană necunoscută.

Iată că oriunde în colectivitate, acolo unde, la un moment dat vor intra toți copiii de anumite vârste, că este vorba de grădiniță, școală sau, iată, cursuri de înot, pot exista astfel de pericole și, oricât ar fi părinții de atenți la anturaj, astfel de situații se pot întâmpla. Din nefericire, de cele mai multe ori, un abuzator este depistat după ce un copil îi cade victimă, așa că nu este vorba despre o opțiune, ci de responsabilitatea părintelui, chiar dacă sună foarte dur, de a explica fiilor și fiicelor care sunt situațiile periculoase pentru ei.

Și da, știu că există și opinii de genul, “pe vremea noastră nu ne-a mai informat nimeni și n-am pățit nimic”. Răspunsul meu este că trebuie să ne adaptăm vremurilor, beneficiilor aduse de tehnologie și multă informație, dar să conștientizăm și riscurile. Copiii pot deveni victime ușoare dacă noi, părinți și autorități, nu ne dăm mâna să-i pregătim pentru ce înseamnă viața astăzi.

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite