De la pixeli la cântecul inimii

0
0

Miercuri seara Televiziunea Română ṣi-a modificat obiṣnuitul program anost de prime time, de pe canalul 1, făcând loc difuzării teleplay-ului "Ultima haltă în Paradis", nominalizat la Premiile UNITER în 2002.

Gestul se datorează, fără îndoială, oamenilor de televiziune autentici, care l-au iubit pe Valentin Nicolau, prematur si dureros dispărut dintre noi acum cinci zile. Un program In memoriam, ce ne-a amintit de personalitatea creatoare, de dramaturgul care a imaginat această interpretare modernă a ultimelor momente din viaṭa lui Don Juan, cărora le-a dat vervă comică, pe platourile TVR pregătite de redactora Doina Teodoru, trupa de actori, în frunte cu Florin Piersic, George Ivaṣcu ṣi Florina Cercel, aflată sub bagheta regretatului regizor Alexandru Tocilescu.

Cred că sunt mulṭi cei care, cunoscându-l personal, l-au iubit pe Valentin Nicolau. Ṣi la fel de mulṭi cei care, cunoscând opera editorului, a scriitorului ṣi a managerului de radio ṣi de televiziune, i-au respectat persona.

Dacă miile de cărṭi publicate de editura Nemira, de la romane, science fiction, poezie sau teatru (excelenta colecṭie realizată împreună cu Festivalul Internaṭional de Teatru de la Sibiu), la eseistică sau filosofie rămân în minṭile cititorilor ṣi pot fi oricând consultate de pe rafturile bibliotecilor, ca ṣi volumele de teatru, literatură pentru copii ṣi poezie, pe care le-a scris însuṣi fondatorul editurii, opera de lider al echipelor manageriale în audiovizual, pe care a făcut-o Valentin Nicolau are contururi mai greu detectabile, din cauza consumării în imediat a faptului audiovizual.           

Ca intelectual, ceea ce cred că îl deosebea de alṭii era autenticitatea sa. Punea energie ṣi credinṭă în tot ce împlinea. Nu am fost prieteni, adică nu ne-am frecventat, dar i-am respectat, de la distanṭă, mintea. Ṣi cred că a fost o atitudine reciprocă, fiindcă în 2002, când am părăsit funcṭia de conducere a canalului TVR 2, în favoarea celei de directoare la ICR New York, i-am semnalat că, în calitate de preṣedinte TVR, trebuia să numească cât mai urgent un interimar, ca să pot preda informaṭia necesară pentru continuarea drumului de succes, pe care intrase postul. Am plecat în America, având în gând eleganta lui replică, care arată, într-un fel, ce aprecia el la oameni :

Plecaţi? Păcat! IQ-ul comitetului director va scădea simţitor.  

Sunt convinsă că însuṣirile pe care le avea Valentin Nicolau i-au adus la fel de mulṭi neprieteni. De pildă, în 2012, când Parlamentul României se pregătea să-l înlocuiască pe Alexandru Lăzescu din poziṭia de preṣedinte TVR, pe culoarele USL a fost vehiculat ṣi numele lui Valentin Nicolau, fost preṣedinte al TVR în perioada 2002-’05.

Vocile contra au pus însă capăt zvonului. Nu s-a gândit nimeni dintre decidenṭii de atunci că în această  perioadă de mare cumpănă pentru televiziune, recuperarea pierderilor financiare este mai importantă decât jocurile politice ṣi că cel care lăsase în 2005, în conturile TVR, un excedent de cel puṭin 1 milion de euro, ar fi fost managerul potrivit ṣi în 2012, tocmai pentru că făcuse dovada competenṭei sale.

Au fost, deci, ignorate datele puse în evidenṭă de rapoartele Curṭii de Conturi, cunoscute desigur politicienilor, care arătau că cea mai mare parte a datoriilor TVR, cea către stat (65% din total), crescuse cu hotărâre de la sfârṣitul anului 2006, adică în perioada mandatelor post-Nicolau, anume Giurgiu, Sassu, Lăzescu. Trendul a continuat ṣi în 2013, în mandatul Săftoiu ajungându-se la 510.895.269 de lei, aproximativ 114 milioane euro.

In Raportul pe perioada 2008-’11, aceeaṣi Curte de Conturi constatase o realitate care este valabilă ṣi astăzi: “In lipsa unui cadru legal clar ṣi restrictiv în ceea ce priveṣte efectuarea cheltuielilor, precum ṣi prin neimpunerea unor indicatori de performanṭă managerială, […]  au fost create premisele lipsei de performanṭă financiară a entităṭii, care a condus la situaṭia gravă din prezent.”

Legislaṭie restrictivă ṣi indicatori de performanṭă managerială nu existau nici pe vremea mandatului Nicolau, dar bunul simṭ ṣi ṣtiinṭa sa au făcut ca în această perioadă instituṭia atât de blamată ṣi de vânată azi să înregistreze un profit de 161.530.804.000 lei (diferenṭa între venituri ṣi cheltuieli financiare).

In iunie 2005 Valentin Nicolau ṣi-a dat demisia din TVR, dar a revenit în 2012 în Consiliul de Administraṭie al instituṭiei publice, unde i-a reprezentat pe salariaṭii TVR. Dacă oamenii l-au votat pe fostul lor ṣef este pentru că ṣi-au amintit de realizările televiziunii publice ṣi de sentimentul că atunci au fost  respectaṭi ṣi nu trataṭi, cum s-a întâmplat mai apoi, în virtutea algoritmului politic, ca iobagi demni de dispreṭ. In 2014 i-ar fi reprezentat în continuare pe salariaṭi, în Consiliul de administraṭie, dacă managementul instituṭiei nu ar fi barat participarea « externilor » la alegerile interne pentru această poziṭie. El era, desigur, cel vizat.

Mă uit pe raportul de activitate al SRTV pe 2004 (disponibil pe site-ul TVR) ṣi constat că, de pildă, an electoral fiind, emisiunea Destinaṭia Cotroceni, în care s-au confruntat candidaṭii la preṣedinṭie, înregistra o audienṭă ridicată : 13% rating ṣi în jur de 30% cotă de piaṭă.

In 2014, o asemenea emisiune pur ṣi simplu nu a existat, candidaṭii au ignorat televiziunea publică, nu pentru că s-au lăsat influenṭaṭi de staff-urile lor, cum se plânge preṣedintele instituṭiei, ci pentru că TVR nu mai este cotată ca un jucător important pe piaṭa media, înglodată în datorii, cum a fost adusă.

In 2004, audienṭa sa plasa TVR 1 în eṣalonul primelor trei televiziuni, în timp ce în decembrie 2014 acelaṣi post ocupa doar locul 6, în naṭional ṣi locul 8, în urban.


Studiourile centrale TVR FOTO Sanda Vişan

image

In 2004, în mandatul lui Valentin Nicolau, s-au făcut investiṭii în echipamente, a fost realizat noul brand al TVR ṣi a fost semnat un barter, prin care a fost dotată instituṭia cu o nouă flotă de maṣini, pentru necesităṭile de producṭie. In 2014 încă se mai lucra cu echipamente depăṣite, sigla TVR era aceeaṣi de un deceniu, în schimb s-au cheltuit 2,57 milioane de euro pentru cumpărarea a 147 de maṣini, în condiṭiile în care producṭia a fost redusă la jumătate ṣi, implicit, ṣi nevoile de deplasări în teren.

In 2004 a fost ridicată o nouă hală de producṭie, cu birouri pentru conducerea televiziunii, un sediu nou pentru departamentul de ṣtiri ṣi au fost reabilitate studiourile centrale. In 2014 preṣedintele TVR are biroul tot în această hală, ṣi l-a mărit ṣi izolat fonic, desigur, dar nu a mai construit nimic altceva.

In 2004, producătorii aduceau sponsorizări televiziunii : numai pentru programul Dacia literară,  de pildă, TVR primea susṭinerea financiară a Ministerului Culturii, ICR ṣi a unui producător de autoturisme, în cuantum de 308.700 euro. In 2014 realizatorii TVR propun programe sponsorizate integral, dar ofertele nu le sunt aprobate, pentru că trebuie dovedit, nu-i aṣa, că oamenii sunt inutili ṣi nu lucrează.

In 2004, preṣedintele TVR semna indexarea salariilor de bază cu indicele de creṣtere a preṭurilor de consum, conform Contractului colectiv de muncă. In 2014, câteva zeci de salariaṭi ṣi-au câṣtigat în instanṭă acest drept, ce nu le-a mai fost respectat din 2007. Ṣi probabil că alte câteva sute vor face la fel. 

In 2004, sub conducerea lui Valentin Nicolau, profitul net al TVR se ridica la 682.384.157.000 lei. In 2014, sub competenta conducere a lui Stelian Tănase, instituṭia este practic în insolvenṭă, înregistrând o pierdere de 32.000.000 lei numai în primele nouă luni ale anului.

Deja din 2013 dinamica accelerată a tuturor datoriilor TVR ajunsese la suma de 787.866.013 lei, din care 65%, către stat. Pentru acestea din urmă s-a semnat un acord de reeṣalonare cu ANAF. Cum scriam în iulie 2014 (v. De ce tace Stelian Tănase), la finalul anului precedent TVR avusese posibilitatea legală de a contesta în termen de 30 de zile, decizia de plată emisă de ANAF. Numai că, proaspăt confirmat în funcṭie, Stelian Tănase a trimis cu întârziere contestaṭia  ṣi astfel s-a menṭinut obligaṭia de plată a penalităṭilor. In consecinṭă, datoriile TVR pe primele nouă luni ale anului 2014 au crescut cu 15 milioane de euro, ANAF putând pune poprire în orice moment pe conturile instituṭiei media. In fiecare zi TVR trebuie să plătească penalităṭi de 25.000 euro, numai pentru datoria fiscală.

In 2004, cu Valentin Nicolau la conducere, TVR se mai putea bate cu concurenṭa, fără a face concesii axiologice, pentru o poziṭie de vârf în ierarhia media. Nu pentru propria vanitate, ci pentru tipul de mesaj public, civilizator, pe care ea trebuie să-l transmită. In 2014, în mod paradoxal, cu un intelectual de calibrul lui Stelian Tănase la cârmă, ea nu mai pare să aṣtepte decât decapitarea.

Sigur că Televiziunea publică nu începe ṣi nu se sfârṣeṣte cu un om. Dar un lider de calitate îi poate schimba viaṭa, măcar pe termen scurt. Aṣa cum a făcut-o Valentin Nicolau.

In 2007 a crezut că ṣtia destule despre televiziune ṣi radio, pentru a intra în rândul înṭelepṭilor din Consiliul Naṭional al Audiovizualului. N-a rezistat în empireu decât trei zile. Ṣi-a dat demisia, arătând cu degetul spre subordonarea politică a instituṭiei. Ṣi a creat apoi Smart FM. Fiindcă ṣtia cum!

basmania coperta

A continuat să caute alṭi înṭelepṭi. Ṣi i-a găsit. In lumea imaginaṭiei sale. Anul trecut l-am întâlnit pe Valentin Nicolau la Teatrul Bulandra, la premiera lui Andrei Ṣerban, cu Omul cel bun din Seciuan. Arăta mult mai tânăr decât mi-l aminteam, părea stăpânit de o dinamică juvenilă irepresibilă. L-am întrebat dacă a renunṭat la televiziune ṣi mi-a răspuns radios că da, fiindcă scrie febril. Se grăbea să termine romanul fantasy Basmania. Răspântia gândurilor, în care inimile oamenilor nu vorbesc, ci cântă.

Abia după ce l-am citit am înṭeles lumina din ochii scriitorului. Se întorsese la începuturile sale: crease un basm. De fapt, un alt fel de a se uita la realitatea noastră. Printr-un ochean întors. Un alt fel, poetic, de a spune că unde visare nu e, nimic nu e. Ṣi că povestea continuă...

Avea să fie ultima lui carte, fiindcă autorul ei a plecat apoi să viseze în alte zări.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite