Cultură şi descoperire în Turcia − un tărâm al istoriei

Atracţia umană actuală spre descoperirea unor lumi şi culturi noi a fost subiectul principal al zilei de ieri ( prima parte a articolului ). Am exemplificat acest fapt prin provestea Elenei, o tânără care a ales să trăiască experienţa unui internship în Turcia prin intermediul AIESEC. Depănăm astăzi impresii despre Turcia şi România, rămânând ca în final curioşii să viziteze pentru a se convinge.

Întrebată cum i se pare Turcia, Elena ne-a spus că este o ţară extrem de frumoasă, care merită să fie descoperită. Ea a fost uimită de asemănările izbitoare dintre România şi Turcia la nivel de limbă (cuvinte similare sau identice), mâncare şi structură socială. Ca puncte forte a menţionat ospitalitatea şi bunătatea oamenilor. Poate datorită religiei, sau poate pentru că locuiesc într-un oraş mic, toate persoanele cu care am intrat în contact au fost extrem de prietenoase şi dispuse să mă ajute; mă simt în siguranţă aici. În ceea ce priveşte punctele slabe, aceasta a menţionat gândirea tradiţionalistă a unor persoane, în special cele vârstă, faptul că în Turcia oamenii lucrează chiar şi 7 zile pe săptămână, (legislaţia din acest domeniu nefiind favorabilă) şi că deschiderea oamenilor  către tradiţiile şi sărbătorile occidentale nu este tocmai ridicată.

Referitor la diferenţele şi asemănările dintre cele două ţări, Elena a precizat: Turcia şi România au culturi destul de asemănătoare şi asta este destul de logic privind la trecutul comun pe care îl avem. În ţara noastră este destul de evidentă influenţa europeană, pe când aici cea asiatică îşi spune cuvântul. În acelaşi timp, Turcia este un tărâm al istoriei, în care pare că fiecare piatră şi copac au de spus o poveste, începând cu Troia şi terminând cu marea capitală a Bizanţului, e o ţară care te farmecă, dacă nu prin istorie, atunci prin peisaje. O altă diferenţă este patriotismul şi iubirea de ţară a turcilor; sunt mândri de ţara lor şi de trecutul acesteia. Îmi place să sper că într-o zi şi românii vor fi mândri de ţara lor, aşa cum sunt oamenii de aici. Diferenţe între Turcia şi România sunt şi la nivel de oameni şi modul în care se raportează aceştia la religie: dacă în România femeile sunt cele care merg la biserică, aici bărbaţii sunt cei care trebuie să îi mulţumească lui Allah la moschee în fiecare vineri.

Elena nu a întâmpinat probleme nci în ceea ce priveşte interacţiunea cu cei de acolo; per ansamblu oamenii au inima deschisă şi sunt foarte prietenoşi, mai ales dacă simt că le este respectată cultura. Cât despre România, îi lipseşte, însă consideră că pentru a creşte şi a te descoperi pe tine însuţi este nevoie să schimbi mediul în care trăieşti, să răspunzi noilor provocări şi să te lupţi cu noi obstacole. Nu regret nicio clipă că am plecat, mai ales pentru că aici am învăţat să îmi iubesc ţara, să apreciez mult mai mult ceea ce am şi am înţeles că atunci când eşti pozitiv, ţi se întâmplă  numai lucruri bune.

Chiar dacă până acum nu a călătorit foarte mult (o scurtă vizită la Bursa, un oraş situat pe dealuri, foarte aproape de munte şi una la Termal, o staţiune termală faimoasă în regiune pentru apa cu proprietăţi medicale), Elena plănuieşte ca la sfârşitul internshipului să viziteze Gaziantep şi Istanbul; iar după terminarea acestui internship probabil va mai încerca un internship într-o altă ţară. De asemenea, ea a precizat că va reveni cu siguranţă în Turcia pentru a vizita familia la care locuieşte acum, faţă de care o leagă un sentiment foarte puternice şi prietenii extraordinari pe care şi i-a făcut aici.

AIESEC este o organizaţie de tineri pentru tineri, care le oferă acestora oportunităţi de dezvoltare pe mai multe planuri, axându-se pe promovarea diversităţii şi deschiderii culturale prin intermediul unor internship-uri în oricare dintre cele 113 ţări în care această organizaţie activează.