CRONICĂ DE TEATRU „Costumul“ unui adulter. Spectacolul lui Peter Brook, de la Opera Naţională

0
0
Nonhlanhla Kheswa, actriţa cu rolul principal în "Costumul"
Nonhlanhla Kheswa, actriţa cu rolul principal în "Costumul"

În preambulul Festivalului „Viaţa e frumoasă“ din luna noiembrie, la Opera Naţională Bucureşti s-a jucat „Costumul“, un spectacol al celebrului regizor englez Peter Brook

 Scena Operei rămâne goală, luminată în spate de un albastru indigo. Nişte scaune colorate, albastre, verzi şi albe sunt aruncate ici-colo. Nişte cadre metalice de uşi taie scena. Actori de culoare joacă diverse personaje. Mănâncă fără să mănânce, se fac că poartă câte o tavă în braţe, trec prin barele de metal dintr-o parte în alta a scenei.

O fată foarte frumoasă, Matilda (Nonhlanhla Kheswa), cântă sfâşietor, după ce îşi înşală bărbatul (William Nadylam) din plictiseală. El o prinde asupra faptului, un preot a avut grijă să-i spună adevărul, şi se răzbună: o pune să poarte tot timpul costumul uitat în casă al amantului. Soţul dă dovadă de o obsesie ucigătoare, maladivă, terorizantă, iar ea, prinsă ca într-o menghine în acest tip de „teatru al cruzimii“ psihologice, nu mai are scăpare.

Să ierţi, să uiţi

Ce să faci când trebuie să înfrunţi un adulter în familie? Să ierţi, să uiţi, ne spune un actor-narator, voce a aceluiaşi prezbiter. Însă soţul nu poate nici să uite, nici să ierte. Ea, ca să se salveze, intră în tot felul de comisii şi comitete care o ţin ocupată.

Brook face astfel o satiră subtilă a acestor întruniri cu totul inutile. Fata dansează în paşi delicaţi cu costumul amantului, pe care-l poartă pe o mână. Costumul, rupt parcă din tablourile lui Magritte, a devenit parte din ea însăşi, o prelungire a fiinţei ei cu care e obligată să trăiască.

Cerul şi haznaua, din Africa

Soţii merg braţ la braţ prin oraş bătând delicat pasul pe loc. Acesta este poate unul dintre cele mai expresive momente ale spectacolului. Pozează într-un cuplu fericit. Matilda însă nu poate scăpa de costum, trebuie să-l aducă împreună cu ei la masă sau în pat. Costumul e o umbră care-i însoţeşte tot timpul.

Văzându-i chinul, soţul zâmbeşte sardonic. Să ierţi? Să uiţi? Nu, nu se poate. Detaşat, glumeşte şi îi reaminteşte în fiecare secundă că l-a înşelat, ucigând-o psihologic cu un masochism feroce. Răzbunarea şi cruzimea lui nu au limite. Nici măcar preţul morţii ei nu e suficient să-i răscumpere greşeala.

Adaptat după nuvela cu acelaşi titlu a lui Can Themba, un scriitor sud-african de culoare, spectacolul „The
Suit“ /„Costumul“ a fost montat pentru prima dată în Johannesburg, la Market Theatre, fiind ulterior jucat şi la Londra, unde a fost vizionat de către Peter Brook. Regizorul a decis să transpună spectacolul pe scena Teatrului Bouffes du Nord din Paris într-un musical pe melodiile de jazz ale vremii, interpretate live. Montarea, cu acţiunea plasată în Africa de Sud a anilor ’50, aduce melodiile de jazz ale vremii, interpretate live de un grup de patru actori, alături de o mică orchestră.

Brook a fost fascinat de Africa, unde a regăsit „brutul şi sacrul, cerul şi haznaua, vizibilul şi invizibilul“, după cum spune George Banu în cartea „Peter Brook, spre teatrul formelor simple“, spectacolul fiind descris drept „un memento al afecţiunii pierdute“.

„Costumul“ nu este de departe cel mai bun spectacol al lui Peter Brook. E mai mult un exerciţiu al acestuia. Însă instituţiile româneşti mizează, în ultima vreme, pe nume mari cu spectacole mici. ;

Costumul

Adaptare, regie
şi muzică de:
Peter Brook, Marie-Hélène Estienne şi Franck Krawczyk

Lumini: Philippe Vialatte

Scenografie şi costume: Oria Puppo

Asistent de regie:
Rikki Henry

Cu: Nonhlanhla Kheswa, Jared McNeill, William Nadylam

Muzicieni: Arthur Astier (chitară), Raphaël Chambouvet (pian), David Dupuis (trompetă);

Cu sprijinul Operei Naţionale Bucureşti

Spectacol desfăşurat în avanpremiera Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă“, ediţia a VI-a, 7-17 noiembrie 2013

Teatrul spaţiului gol

ll Peter Brook, regizor englez în vârstă de 88 de ani, a marcat istoria teatrului secolului al XX-lea. Pornind de la Shakespeare în raporturile sale cu lumea contemporană, el a semnat în 1962 regia „Regele Lear“, care a modificat nu numai lectura celebrei opere, ci a deschis şi un drum nou.

Teatrul românesc, de la Radu Penciulescu la Andrei Şerban sau Felix Alexa, poartă amprenta lui Brook.

La începutul anilor ’70, George Banu, care a scris volumul „Peter Brook, spre teatrul formelor simple“, l-a întâlnit pe regizor la Paris, unde acesta se mutase, şi i-a urmărit îndeaproape cercetarea în vederea descoperirii unui teatru nou.

Brook a  creat un teatru al simplităţii, al „spaţiului gol“, aşa cum se intitulează şi cel mai cunoscut volum teoretic de-al său.

A lucrat deopotrivă musicaluri, drame shakespeariene şi operă, dar şi scenarii improvizate în jurul unei perechi de pantofi din adâncul Saharei.

A debutat, în 1943, cu „Doctor Faustus“, de Christopher  Marlowe. A semnat numeroase spectacole cu texte de Jean Anouilh, George Bernard Shaw, Feodor Mihailovici Dostoievski şi Jean-Paul Sartre.

Cunoscut îndeosebi pentru montările shakespeariene „Măsură pentru măsură“ (1950) şi „Visul unei nopţi de vară“ (1970), Brook a realizat diverse experimente, de la teatrul cruzimii până la teatrul documentar.

În 1970, Peter Brook a pus bazele Centrului Internaţional al Cercetărilor Teatrale (International Centre for Theatre Research), devenit în 1974 Centrul Internaţional de Creaţie Teatrală (vezi acronimul CICT),

Spectacolul „Mahabharata“ (1970) a fost punctul culminant al operei lui Brook. În 1990 a montat „Furtuna“ (1990), cu un Caliban negru şi un Prospero alb.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite