Cristian Tudor Băsescu
0În ziua în care Traian Băsescu, preşedintele compromis şi contestat al României, a fost sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru nişte declaraţii rasiste, domnul Cristian Tudor Popescu, jurnalist important, respectat şi respectabil, scria aproximativ aceleaşi lucruri condamnabile / sancţionabile.
Traian Băsescu şi domnul Cristian Tudor Popescu sunt doi oameni care par a avea educaţie, idei, convingeri şi atitudini diametral opuse. Nu se intersectează niciunde, de la politică şi până la sport.
Pe primul îl dispreţuiesc, pentru că este rasist, misogin şi homofob.
Pe al doilea îl apreciam, îl citeam şi-l voi mai citi. Pentru el scriu aceste rânduri:
Mai avem o problemă care trebuie spusă şi care face dificilă integrarea romilor nomazi: foarte puţini vor să muncească. Mulţi dintre ei, în mod tradiţional, trăiesc din ce fură. (Traian Băsescu)
Să-i spui domnului Cristian Tudor Popescu că seamănă cumva cu Traian Băsescu ar trebui să fie supărător. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre o temă esenţială, care ţine de drepturile omului. Cu atât mai mult astăzi, după ce Traian Băsescu pare să fi atins fundul prăpastiei, politic, civic, uman. Acum 10 ani, se poate ca cei doi să fi avut în comun poziţii politice cel puţin acceptabile – opinia faţă de un partid, faţă de justiţie, faţă de corupţie; acum au în comun o poziţie politică inacceptabilă – rasismul.
Astă-toamnă am participat la Paris la o întâlnire internaţională. Cea mai neplăcută situaţie de care m-am lovit a fost confundarea, voită sau nu, a ţiganilor autori de infracţiuni pe bandă rulantă în Franţa cu români. M-am străduit cât am putut să explic că aceşti ţigani hoţi, cerşetori, criminali, nu au legătură cu românii. Că au o cultură internaţională a fărădelegii, proprie etniei lor, căreia trebuie să-i facă faţă întreaga Europă, nu România de una singură. (Cristian Tudor Popescu)
Poate totuşi domnul Cristian Tudor Popescu nu este rasist. Poate în viteza evenimentelor şi pe culmile emoţiilor a făcut o gafă.
Întâi de toate, poate nu ştie domnul Cristian Tudor Popescu că în Franţa atitudinea considerată corectă este raportarea la cetăţenie, nu la etnie. Din această perspectivă, romii, românii, maghiarii din România, cu paşaport românesc, sunt toţi la fel de români.
În al doilea rând, poate că domnul Cristian Tudor Popescu are memorie selectivă şi trebuie să i se reamintească de românii, etnici români, care comit infracţiuni pe bandă rulantă, care sunt hoţi şi criminali, fie ei politicieni, oameni de afaceri sau simpli cetăţeni. Condamnaţi sau încă nu. Despre unii a scris deja, despre alţii, desigur, va scrie. Au ei legătură cu românii? Cu ceilalţi români? Este definitoriu pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce au săvârşit faptul că sunt etnici români? Este de bun-simţ să considerăm că nu. Între românul Cristian Tudor Popescu şi românii Mircea Băsescu sau Mihai Gâdea este tot atâta legătură cât între orice rom de rând şi Bercea Mondialul sau Dorin Cioabă. Adică 0. Probabil fiecare se simte la fel de puţin reprezentat.
În al treilea rând, formula cultură internaţională a fărădelegii este o opinie de două ori greşită. O dată pentru că mă îndoiesc că ea se bazează pe date, cifre, studii care să o susţină – la nivelul profesional al domnului Popescu probarea afirmaţiilor este o necesitate. Apoi, ea este greşită pentru că împrumută discursul urii extremei drepte, care pune pe seama culturii şi etnicităţii faptele indivizilor, generalizând. Să fie clar, nici eu nu consider faptele interlopilor acceptabile, să-i sancţioneze justiţia, să-i critice presa, dar ţiganii domnului Popescu desemnează o etnie acolo unde pentru a culpabiliza ar trebui folosite nume proprii.
În fine, cred că domnul Cristian Tudor Popescu ar trebui să se diferenţieze rapid de Traian Băsescu, care nu s-a dovedit încă a fi capabil să-şi recunoască păcatele rasiste. Altfel, va fi intrat ireversibil pe un drum greşit pe care se va intersecta tot mai des cu băseşti, vadimi şi gâzi până când nu-l vom mai putea deosebi.