Consumul sau investițiile? O falsă dezbatere despre modelul economic al României
0Economia românească nu duce lipsă de investiții. Problema este cât din valoarea pe care acestea o generează rămâne în interiorul economiei.
De fiecare dată când economia încetinește reapare aceeași explicație simplă: România ar avea un „model economic bazat pe consum”, iar soluția ar fi trecerea la unul „bazat pe investiții”. În realitate, această dezbatere pornește de la o premisă greșită. În toate economiile dezvoltate, consumul intern reprezintă principala componentă a produsului intern brut. În Statele Unite consumul gospodăriilor depășește 68% din PIB, iar în Italia și Franța are ponderi similare. România nu face excepție: consumul gospodăriilor reprezintă aproximativ 60% din PIB.
În același timp, România nu este deloc o economie cu investiții reduse. Dimpotrivă, formarea brută de capital fix se situează în jur de 25–26% din PIB, unul dintre cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană. Investițiile publice au ajuns în ultimii ani la aproximativ 6–7% din PIB, susținute în mare parte de fondurile europene și de proiectele majore de infrastructură.
Prin urmare, ideea că România ar trebui să „treacă la investiții” este discutabilă. Investițiile există deja la un nivel ridicat.
Paradoxul este altul. Deși investițiile sunt mari, impactul lor asupra creșterii economice este mai modest decât s-ar aștepta. Explicația ține de o problemă structurală: valoarea adăugată generată în interiorul economiei românești rămâne relativ redusă.
O parte importantă a investițiilor presupune importuri de echipamente și tehnologii. În același timp, România este integrată în multe cazuri în segmente ale lanțurilor industriale europene cu valoare adăugată medie, precum producția de componente sau activitățile de asamblare. În aceste condiții, o parte din efectul economic al investițiilor se transferă în exterior.
Această realitate se reflectă și în deficitul comercial al României, care în ultimii ani a depășit constant 30 de miliarde de euro anual. O parte semnificativă a cererii interne este astfel satisfăcută din importuri, nu din producție realizată în România.
Un indicator relevant pentru această situație este ponderea valorii adăugate interne în exporturi, utilizată în analizele privind lanțurile globale de producție. În economiile care controlează tehnologia și produsele finale, cea mai mare parte a valorii exporturilor este generată intern. În economiile integrate în lanțurile globale pe segmente intermediare, o parte importantă a valorii provine din inputuri importate. România se află încă, în mare măsură, în această a doua categorie.
Această structură este confirmată și de indicatori precum indicele complexității economice, dezvoltat în cercetările realizate la Harvard University și Massachusetts Institute of Technology. România se situează în jurul primelor 20–25 de economii ale lumii în acest clasament, ceea ce arată că dispune de o bază industrială diversificată, dar încă într-un proces de maturizare.
La aceasta se adaugă și o provocare mai largă a economiei europene. În analiza privind competitivitatea Uniunii Europene, Mario Draghi subliniază că unul dintre principalele dezavantaje ale industriei europene față de Statele Unite sau economiile asiatice este prețul ridicat al energiei, un factor decisiv în amplasarea noilor investiții industriale.
Un alt element al transformării structurale este spiritul antreprenorial. În ultimele trei decenii, România a demonstrat o capacitate antreprenorială remarcabilă, cu mii de întreprinderi mici și mijlocii create într-un timp relativ scurt. Totuși, o mare parte a acestui antreprenoriat s-a dezvoltat în sectoare cu capital relativ redus – comerț sau servicii – și mai puțin în domenii industriale sau tehnologice cu valoare adăugată ridicată.
Privită în ansamblu, economia românească se află într-o etapă de tranziție structurală. După trei decenii de integrare în economia europeană, România a devenit un exportator industrial important și o economie cu investiții ridicate. Următorul pas al dezvoltării este creșterea valorii adăugate generate în interiorul economiei.
Nu volumul investițiilor este problema economiei românești, ci cât din valoarea pe care acestea o creează rămâne în România. Miza următorului deceniu este simplă: creșterea valorii adăugate generate în interiorul economiei românești.
Se încarcă comentariile...
