Ce se mai aude despre legile Educaţiei?

De data aceasta lucruri mai bune. Ligia Deca, actualul ministru al Educaţiei, a renunţat la promovarea variantei Cîmpeanu a legilor  prin guvern şi apoi rapid prin parlament. Spre deosebire de Cîmpeanu, şi-a dat seama că fără un acord social, legile  nu au cum să fie puse în practică. S-au adus mii de amendamente la precedenta dezbatere publică, s-au scris sute de articole în presă. Se pare că actualul ministru şi-a luat răgaz să le citească, înţeleagă şi însereze în lege pe cele care chiar merită să fie preluate.

Nu este clar dacă ministrul Ligia Deca acceptă că s-au făcut şi greşeli în proiectul  România Educată, pe care l-a coordonat. Dacă da, are ocazia să elimine acele greşeli în pachetul de legi consolidate. Nu e clar şi dacă preşedintele Iohannis i-a dat mâna liberă să elimine acele erori, şi dacă şi le asumă, alături de Ligia Deca.

Se pare că legile gândite de actualul ministru vor fi relansate în dezbatere publică, după reactualizare, în luna ianuarie, iar în parlament nu pot ajunge înainte de 1 februarie. Ele nu mai pot fi puse în operă pentru viitorul an şcolar, pentru că este necesară şi  o perioadă de timp importantă pentru a fi operaţionalizate în legislaţia secundară, circa 500 de HG-uri şi OM.

Nu înţeleg de ce nici ministrul Cîmpenu, nici actualul ministru nu s-au gândit să ceară părerea unor specialişti occidentali, care ştiu cum au evoluat sistemele de educaţie din alte ţări europene, şi puteau emite opinii pertinente asupra legilor Educației  de la noi.

Promulgarea legilor Educaţiei este jalon în PNRR pentru trimestul trei din 2023. Cu atât mai mult forma propusă de Ligia Deca trebuie să nu mai stârnească opoziţia societăţii pentru că, în caz contrar, nu vor trece prin parlament până la 1 iulie 2023.

Pe de altă parte, anul 2024 va fi ocupat de cele patru rânduri de alegeri, de plecarea preşedintelui Iohannis, aşa că este puţin probabil ca politicienii, parlamentul, instituţiile publice să mai aibă elanul şi interesul să ducă la bun sfârşit acest pachet legislativ.

Există şi o parte bună în acest calendar. Este timp suficient, până în anul 2025, ca societatea să asimileze noile direcţii ale Educaţiei, să-şi spună părerile, şi să fie obţinut, în sfârşit, mult doritul consens social.

Dacă însă, ministrul Ligia Deca insistă să păstreze erorile din România Educată, va stârni un alt val uriaş de critici şi respingere a legilor, și va avea aceeași soartă cu fostul ministru Cîmpeanu, care credea că doar el şi preşedintele Iohannis sunt deştepţii neamului, cărora trebuie să li închine tot poporul.

Principalele erori promovate în România Educată şi legile lui Cîmpeanu

Sancţionarea plagiatorilor academici. Modul în care legile Cîmpeanu sancţionau plagiatele atât de frecvente în lumea noastră academică au stârnit principala furie a societăţii. S-au scris pogoane de articole pe tema aceasta, dar Cîmpeanu şi chiar şi Ligia Deca o ţineau langa cu decizia CCR din vara trecută, deşi avem clar o decizie a CJUE care spune că deciziile CCR pot fi ignorate dacă încalcă dreptul european. Ori nimeni nu a văzut în dreptul european ca un posesor al titlului de doctor poate renunţa, de bună voie, la acest titlu, eliminarea unei instituţii independente, CNATDCU,  care se ocupă de analiza sesizărilor de plagiat, în condiţiile în care Comisiile de Etică din universităţi sunt obediente şefilor care au aprobat doctoratele plagiate.

Modul în care noile legi ale Educaţiei, marca Ligia Deca, vor rezolva această problemă importantă, ne va arăta dacă ministrul actual a învăţat ceva din experienţa lui Cîmpeanu. Important este să păstreze CNATDCU în actuala structură, să interzică renunţare de bună voie la titlul de doctor, să oblige plagiatorii să restituie statului banii încasaţi ca beneficiari ai titlului de doctor ce s-a dovedit bazat pe plagiat.

Examenul de Bacalaureat. Varianta prevăzută în România Educată este o aberaţie. Pleacă de la premisa că acest examen este de cultură generală. Total fals. Ultimele două clase de liceu sunt de pre-profesionalizare, tinerii ştiu ce carieră îşi aleg în viaţă şi se pregătesc în liceu pentru viitoarea profesie. Ar trebui să demonstreze la Bacalaureat că au competenţele necesare profesiei pe care şi-au ales-o, la disciplinele care au legătură cu viitoarea profesie.

Desfiinţarea filierei tehnologice. Iarăşi o aberaţie. S-ar desfiinţa liceele economice, unele cu un bun renume şi cu procente mari de promovare la Bacalaureat. Există şi licee tehnice bune, care asigură forţa de muncă la nivel de tehnician pentru diverse segmente ale economiei. Numai pentru faptul că unele licee tenice au zero promovare la Bacalaureat, nu te apuci să le desfiinţezi pe toate.

Filiera profesională. Trebuie gândite măsuri  pentru  a atrage companii importante în participarea la învăţământul dual. Cum părinţii şi elevii fug încă de şcoala profesională, trebuie gândite importante pârghii de atragere, orientare şcolară şi profesională, burse consistente, oferte de locuri de muncă în compania care participă la învăţământul dual.

Învăţământul profesional în şcoli profesionale fără participarea unor companii trebuie eliminat, pentru că şcolile nu au baza materială şi specialiştii care să-l facă un învăţământ de calitate.

Piaţa forţei de muncă de la noi este în gravă cumpănă, dacă aducem muncitori şi meseriaşi din ţări asiatice. Dar, paradoxal, avem milioane de tineri care practică agricultura de subzistenţă alături de părinţi. Cum spargem această situaţie nenorocită?

Structura învăţământului. Ar trebui revenit la propunerea din Legea Educaţiei Naţionale, legea 1/2011, care prevedea şcoala primară de şase ani (clasa pregătitoare şi clasele I-V), gimnaziu de patru ani, clasele VI-IX, şi liceul de trei ani pentru filiera teoretică, şi de patru ani pentru filiera tehnologică vocaţională şi tehnologică. După clasa a IX-a elevii au 16 ani şi se pot orienta inclusiv spre piaţa muncii, prin ucenicie la locul de muncă, mai ales pentru sectorul servicii.

Evaluarea în învăţământ. Este foarte importantă, prin prisma orientării şcolare şi profesionale, dar şi a măsurării performanţei şi calităţii prestaţiei la catedră a profesorilor. În afara evaluării permanente, formative, realizate de profesori, este necesară etapa evaluării sumative, la sfârşit de an, prin măsurarea progresului şcolar al elevilor. Am scris de multe ori despre această evaluare, care trebuie realizată la nivel naţional, cu aplicaţii informatice, fără contribuţia profesorilor, pentru a fi cât mai obiectivă. Această evaluare ar putea sta la baza salarizării profesorilor, şi la măsurarea eficienţei cheltuirii banilor publici în educaţie.

Managementul în Educaţie. Este foarte important cum va norma noul pachet de legi accesul în funcţiile de management din Educaţie. Dacă vor fi folosite ca şi până acum, chiar şi cu concurs, pentru promovarea politrucilor habarnişti, propuşi de partide din clientela proprie, nu vom progresa un pas înainte. Toate funcţiile de conducere din învăţământ trebuie ocupate de specialişti, fără legătură cu partidele politice. Până acum nu s-a reuşit acest lucru.

Nu se pot epuiza într-un articol toate prevederile greşite din România Educată şi din legile Cîmpeanu. Speranţa este că actualul ministru s-a aplecat cu atenţie asupra tuturor propunerilor, inclusiv din presă, iar legile „Deca” să însemne, cu adevărat, un pas înainte în modernizarea educaţiei la noi. Pentru că, nu-i aşa, cum arată educaţia azi, aşa va arăta societatea mâine.