Când mai mergeţi la Budapesta...

0
0

Când mai inauguraţi o centură, gândiţi-vă că autostrăzile maghiare leagă Budapesta de toate capitalele ţărilor din jur, în afară de capitala României.

Când mai mergeţi la Budapesta, stimaţi viziri ai turismului românesc, călcaţi-vă pe mândrie şi luaţi notiţe. Când mai preamăriţi frumuseţea României, întrebaţi-vă cât faceţi pentru ca frumuseţea aceasta să devină accesibilă. Când mai comparaţi splendorile naţionale cu monotonia spaţiului maghiar, nu treceţi peste un mic amănunt: cu doar două centre de interes turistic (Budapesta şi Lacul Balaton), Ungaria câştigă mai mult din turism decât vecina ei cu ieşire la mare, mănăstiri pictate, ruine romane, biserici fortificate, chei naturale, deltă şi Transfăgărăşan. Când mai inauguraţi o centură, gândiţi-vă că autostrăzile maghiare leagă Budapesta de toate capitalele ţărilor din jur, în afară de capitala României. Iar când vă suiţi în autocarul turistic de tip double-decker care vă plimbă prin Bucureşti, nu uitaţi să roşiţi, dacă mai aveţi acces la acest procedeu.

Chinuit de o comparativită rebelă, am profitat de un intermezzo budapestan ca să văd diferenţele dintre cele două tururi turistice: al nostru şi al lor. Pe al nostru îl testasem luna trecută şi-mi umplusem gura de pelin. 25 de lei pentru o oră de străbătut capitala de la Piaţa Presei Libere la Palatul Parlamentului şi înapoi, pe un traseu care premiază punctele tradiţionale de interes, fără să includă zonele parfumate ale oraşului. Un circuit rece, fără magnet şi fără un cuvânt despre locurile pe care le vedeai. Ghid audio, ioc. Hartă, idem ghid. Pasaje muzicale de întreţinere a atmosferei, idem hartă. Explicaţii din partea însoţitoarei, idem pasaje muzicale. Un act ratat de la cap la coadă, cum am putut citi pe chipul unui străin ulcerat de indigenţa ofertei.

Turul Budapestei costă 20 de euro (sau 5000 de forinţi), pe care şi-i merită până la ultimul. Din punctul meu de vedere, el bate turul Romei, Pragăi, Barcelonei şi Parisului la capitolul profesionalism. Durata turului este de două ore şi jumătate, iar biletul e valabil (la fel ca la Bucureşti) douăzeci şi patru de ore din clipa urcării în autocar. Însă acest preţ nu intră doar plimbarea propriu-zisă, ci şi două croaziere de câte o oră pe Dunăre, o bere la un bistro de lângă una dintre staţii şi un gulaş într-un restaurant de lângă o alta. Odată cu biletul primeşti o hartă lămuritoare şi o broşură compusă din cupoane care-ţi asigură reduceri de preţ la câteva zeci (da, zeci) de produse, evenimente, vizite şi spectacole. De obicei, nimeni nu-şi propune să-şi petreacă o zi întreagă legat de un autocar turistic. La Budapesta, însă, poţi face această experienţă fără să ai deloc sentimentul că te păcăleşti. Dimpotrivă.

Scriam că la Bucureşti nu există ghid audio în autocar. Ghidul audio de la Budapesta îşi învinge omologii occidentali. Există un perfect dozaj al informaţiilor, care sunt furnizate în douăzeci şi trei de limbi, de la japoneză la turcă, de la neerlandeză la polonă şi de la greacă la ebraică, spre a nu mai aminti de limbile de circulaţie şi de cele ale vecinilor Ungariei. Muzica de acompaniament ilustrează mereu locurile prin faţa cărora treci. Aici îţi răsună în urechi un ceardaş, dincolo un pasaj din Liszt. Aici un fragment din Michael Jackson (care a înregistrat cândva un videoclip în Piaţa Eroilor), dincolo un crâmpei de Mahler. Aici unul dintre dansurile maghiare ale lui Brahms, dincolo câteva secunde cu Madonna cântând „Don't Cry for Me, Argentina", căci anumite scene din „Evita" au fost filmate la Muzeul de Etnografie. Totul e făcut cu meşteşug şi cu preţuire pentru timpul clientului. Totul respiră seriozitate şi grijă până la ultimul detaliu. Când mai mergeţi la Budapesta, stimaţi viziri ai turismului românesc, plimbaţi-vă puţin cu autocarul, eventual prindeţi şi o croazieră pe Dunăre după apus. Veţi vedea cum stăm şi câte mai avem de făcut. Dacă vă interesează, fireşte.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite