Când diavolul se supără

Suntem piesele din plastic cu capul ţuguiat. Iar lumea în care trăim nu e un „Toy Story“.

Cel mai puternic nu este acela care are ştiinţa jocului sau care are cele mai multe partide adunate. Cel mai puternic e acela care joacă nu de dragul de a strânge cât mai multe piese sau de a ajunge primul la final. E cel care trăieşte pentru a-şi vedea propriile idei realizate. E cel pentru care regulile jocului în care a intrat nu au nici măcar valoare de reper. E cel care schimbă din mers totul. Care impune propriile reguli. Şi, cel mai important, le părăseşte în momentul în care toţi ceilalţi jucători au devenit captivi noului sistem impus. Când alţii de abia au pus mâna pe zaruri, el este deja câştigător.

CDS-uri (credit default swap), subprime, valoare „noţională". Cuvintele sună atât de cunoscut, nu? Înainte de 2007 nu le ştiam. Acum le simţim în fiecare zi. Ies de sub pielea economiei mondiale, asemenea sarcoptului râiei, şi îşi sapă galerii în minţile noastre tremurânde. Ce înseamnă? Definiţiile sunt greoaie. Unele nici măcar nu pot fi explicate clar. Însă ţi se spune că ele ar fi „lucrările diavolului", cele care au dus lumea pe marginea prăpastiei financiare. Şi, la fel ca mulţi alţii, am stors internetul ca să le înţeleg. Nu aud şi nu simt rânjetul de desupra tablei de joc. Căci, în timp ce eu mă zbat să pricep ce înseamnă, regulile au fost deja schimbate.

De fapt, eu, voi, noi cei mulţi nici măcar nu suntem invitaţi la acest joc. Suntem pionii. Roşu, alb, verde. Suntem piesele din plastic cu capul ţuguiat. Iar lumea în care trăim nu e un „Toy Story" - poveste în care jucăriile prind viaţă şi îşi fac singure dreptate.

Uneori, unii dintre marii jucători îşi arată faţa. Într-o străfulgerare. Minţile noastre nu îi pot cuprinde puterea. Blythe Masters este în acest moment cea mai puternică femeie care a existat vreodată pe planetă. O spune jurnalistul Pierre Jovanovic. O face cu argumente solide, într-o carte ce urmează să apară şi în librăriile din România. Un ziar a publicat câteva frânturi din această carte. Şi numai citirea acestor pasaje au riscul de a-ţi arunca mintea în aer.

Ca să vă faceţi o imagine, Jovanovic  spune că toate averile pe care le-au avut Ecaterina a II-a a Rusiei, Regina Victoria, Împărăteasa Teodora, Hatshepsut şi Caterina de Medici nu ajung la nici un sfert din puterea financiară pe care o are Masters. Practic, în orice moment, acest jucător poate deveni proprietar peste toată producţia de cacao, de portocale sau de argint din lume pe următoarele luni. Mai mult, prin JP Morgan, banca ce o reprezintă, poate decide, şi a decis deja, numărul exact de animale din fiecare ţară pe următorii zece ani şi şi-a stabilit achiziţiile în funcţie de creşterea populaţiei. Iar asta e doar pojghiţa unui diavol care mută pionii pe tablă. Nu e însă singurul. În umbră sunt şi alţi demoni. Iar când demonii se vor supăra, vor ajunge să arunce cu pioni unii în alţii şi să îşi dea cu tabla lumii de cap. 

Ramona Ursu este redactor-şef adjunct ediţii locale „Adevărul“.