Breaking news
0Nici bine n-a început Postul Crăciunului, că preţul la ouă a crescut în piaţa mea. De la 1 leu, cât era oul mare, cu două gălbenuşuri, s-a făcut 1.20 lei şi are un singur gălbenuş. Ciudată scumpire, ciudate găini!
Imediat l-am informat despre această ciudăţenie, printr-un SMS, pe un amic din Galaţi. I-am trimis un „news alert“ sau un „breaking news“, cum se zice la televiziune. Amicul m-a trimis la dracu’. M-am simţit ofensat, frustrat, jignit. Adică, i-am făcut omului un bine, informându-l despre scumpirea care poate să ajungă şi în oraşul de pe malul Dunării, şi el m-a înjurat, poftim reacţie! Doar nu i-am trimis un fake news, pentru că am cumpărat ouă cu 1.20 lei/bucată.
Tot în această perioadă, am citit că va veni peste ţară un ciclon naşpa, va fi o iarnă grea cu viscole şi geruri. M-am mişcat imediat şi i-am trimis unui amic din vestul ţării un „news alert“, dar omul nu mi-a răspuns. Deloc. Tăcerea asta m-a ofensat, frustrat, jignit. Adică, îi zici omului să se pregătească de ce-i mai rău, şosele înzăpezite, sate îngropate de viscol, să-şi pună la îndemână hainele groase, şi el tace. Nu-i corect.
Am văzut că a crescut cursul leu/euro la un nivel istoric şi i-am trimis „istoria“ altui amic, pe e-mail, să ştie că vin vremuri grele (criza?), dar el mi-a trimis „poza“ cu clasamentul la zi din Liga 2 de fotbal, în care echipa sa favorită ocupă un loc fruntaş. Pe mine nu mă interesează nici Liga 2, nici Liga 1 şi, în general, nimic din fotbalul românesc (decăzut şi jegos). Şi de această dată m-am simţit ofensat, frustrat, jignit.
Mă gândesc că se întâmplă ceva ciudat cu lumea noastră. Informaţiile curg non-stop, mijloacele de comunicare varsă tone de informaţii zi şi noapte, n-ai cum să te fereşti, să te ascunzi, fiecare îşi alege informaţia preferată sau este obligat s-o înghită, atât cât îl duce mintea, nivelul de saturaţie este depăşit, dar mergem înainte... Şi cu ce rămânem? Uite că ajungem să nu ne mai înţelegem între noi! Ar trebui să ne publicăm fiecare lista cu „valori“ şi „interese“ şi, în funcţie de acestea, să comunicăm fără frustrări cu cei din jur. Astfel, aş lipi o bucată de hârtie la avizierul din scara blocului prin care să-i informez pe locatari că preţul la ouă a crescut în piaţă. „Informaţia“ asta ar fi cu adevărat apreciată de ei, spre deosebire de amicul care m-a trimis la dracu’ chiar în Postul Crăciunului.
Ce s-ar întâmpla dacă, în fiecare zi, oamenii s-ar gândi numai la lucruri importante şi grele?
Dacă ne găsim oamenii cu „valori comune“, atunci schimbul de informaţii şi comunicarea ne vor face fericiţi. Informaţii mici pentru oameni mici, informaţii mari pentru oameni mari. Ce s-ar întâmpla dacă, în fiecare zi, toţi oamenii s-ar gândi numai la lucruri importante şi grele: încălzirea globală, eradicarea cancerului, lupta împotriva sărăciei, lupta pentru pace, respectarea drepturilor omului în Republica Populară Chineză? Ce s-ar întâmpla? Cu siguranţă că omenirea ar dispărea. Aşa încât, cineva trebuie să se gândească şi la preţul ouălor, şi la viscolul care va veni, şi la cursul leu/euro, şi la căţeii care-şi fac nevoile mari pe trotuare fără ca stăpânii să şteargă de pe urma lor... Şi uite aşa se duce viaţa. Ce vor spune urmaşii noştri peste o sută de ani despre faptele noastre? Mai nimic...