Atenţie: alte potenţiale bombe ignorate de autorităţi pot provoca şi mai mari accidente colective

Un pericol şi mai mare, neluat de nimeni în seamă, îl constituie mulţimea benzinăriilor construite în ultimii ani, în Bucureşti sau în alte localităţi aglomerate, unde nu se ţine cont de nicio regulă de prevenire a incendiilor.

Doamne fereşte de o explozie la o benzinărie sau o staţie de alimentare cu GPL, că atunci sar în aer cartiere întregi cu oameni cu tot. Ştiu o benzinărie situată tot în sectorul 4 al Capitalei, care peste gard este vecină cu o firmă ce depozitează, la doar câţiva metri distanţă, zeci sau poate chiar sute de tuburi cu oxigen. Bombe curate. Cine răspunde dacă se întâmplă o tragedie şi mai mare într-o astfel de benzinărie? Nu cunosc legislaţia în domeniu, dar cred că oricare dintre noi îşi dă seama că nu este normal, firesc ca o benzinărie, o staţie GPL, înmulţite ca ciupercile după ploaie, să fie construite în localităţile aglomerate, gard în gard cu locuinţe, supermarketuri, alte societăţi comerciale sau instituţii.

Nu ar fi mai bine să prevenim astfel de tragedii colective sau individuale decât să încercăm cu toate forţele să salvăm ce se mai poate salva după ce s-a întâmplat? De ce trebuie să moară oameni ca să facem ceea ce ar fi trebuit să facem înainte, legal, firesc, normal, logic? Evenimente ca cel de la clubul morţii, la fel cum au existat de-a lungul anilor şi alte accidente tragice, indiferent de domeniul de activitate, ne demonstrează încă o dată, repetitiv, că legea nu se respectă deliberat în această ţară. Acest lucru este revoltător! Aici e buba! Bune, proaste, aşa cum sunt, dacă s-ar respecta legile şi reglementările în România, dacă toţi am avea respect pentru legi, lucrurile ar fi mult mai pozitive. Nu ar mai merge şi aşa. Şi, în special, s-ar putea preveni astfel de tragedii.

Nu din cauza artificiilor, a focului, a spectacolului pirotehnic au murit oameni, cum greşit au considerat foarte mulţi, sub imperiul emoţiilor şi şocului tragediei, ci din cauza nerespectării legii, din cauza prostiei autorităţilor, din cauza corupţiei şi lăcomiei de a face bani cu orice preţ, chiar şi cu preţul vieţii unor oameni nevinovaţi. Sunt destui cetăţenii care consideră că dacă s-ar fi respectat reglementările în vigoare la autorizarea şi funcţionarea acelui club în fosta incintă industrială a fabricii Pionierul, nu am fi vorbit acum de atâţia morţi şi răniţi. Nu ar fi existat accidentul colectiv, care a şocat nu doar o ţară întreagă, ci şi o lume întreagă.

Mulţi demnitari s-au peridat ca la paradă, de la un spital sau altul, oferindu-şi sprijinul declarativ, de formă, pentru ca în minutele imediat următoare să dea, cu aere importante şi mine îngrijorate, tot felul de declaraţii la presă, cohortelor de jurnalişti care se ţineau după cohortelor de oficiali. Şefi, demnitari care mai mult încurcau activitatea medicilor şi spitalelor şi aşa surpaaglomerate şi sufocate de oameni răniţi, dar mai ales de persoane oficiale. Pentru că, din cauza haosului, a disperării şi a lipsei de organizare, spitalele bucureştene au fost invadate în aceste zile, de cetăţeni îngrijoraţi de soarta răniţilor.

În aceste circumstanţe, activitatea personalului medical mi s-a părut mult îngreunată şi obstrucţionată de persoanele din afară. Am văzut cum medicii în loc să-şi vadă de treabă, erau obstrucţionaţi, chemaţi permanent să le dea explicaţii oficialilor, mai marilor politicieni. De asemenea, timpul preţios al medicilor era consumat cu informaţiile repetitive, date jurnaliştilor care insistau, normal, să afle noi şi noi ştiri despre starea victimelor accidentului. După părerea mea, normal ar fi fost ca personalul medical să fie lăsat să-şi facă meseria de bază, aceea de a salva vieţi, în timp ce accesul altor cetăţeni, inclusiv al politicienilor, trebuia să fie restricţionat. Trebuia ca un reprezentant abilitat al spitalelor, un purtător de cuvânt să ofere, din oră în oră, într-un loc special amenajat, ştirile care se impuneau pentru informarea corectă şi obiectivă a opiniei publice. La fel şi în cazul politicienilor/demnitari, trebuia să li se restricţioneze accesul şi să li se ofere informaţii într-un loc separat de secţiile de terapie intensivă, unde, după opinia mea, nu au ce să caute aceste persoane şi alaiul lor, lăsând medicilor libertatea de a-şi face nestingheriţi treaba.

Cât despre starea spitalelor bucureştene şi a celorlalte spitale din ţară o ştiu cel mai bine cetăţenii români, care mor cu zile în acestea, şi nu mai marii zilei, edilii în administrarea cărora se află spitalele, mai mari ocupaţi cu încasarea comisioanelor, mitei, şpăgilor, ocupaţi până peste cap cu acte corupţie.

Politizarea şi corupţia merg mână în mână, sunt legate puternic de capitalizarea tragediei în interes propriu. Pe cele mai utilizate reţele sociale găsim reclama unui politician sau altul, care sunt deja în campanie electorală pentru primăria sectorului 4, zonă în care s-a produs nenorocirea sau alte primării. Aceşti pseudopoliticieni, postau cu nesimţire, în primele ore şi zile de după nenorocire, reclame electorale, printre mesajele de atitudine, de revoltă, de condoleanţe, de durere ale altor concetăţeni de-ai lor, cărora speră să le obţină voturile la anul. Îi recunoaşteţi pe aceşti politicieni în campanie? Numiţi-i! Sunt aspiranţii fără scrupule, care se folosesc de orice prilej invit, fie el şi o tragedie de asemenea proporţii, ca să ajungă în fotoliile de înalţi demnitari, locali sau naţionali ai acestor ţării, aspiranţi setaţi pe şpăgi şi corupţie la nivel înalt.

„Aveţi o problemă?” este reacţia  nervoasă a primarului Cristian Popescu Piedone, din sectorul 4, unde s-a întâmplat tragedia, la încercarea timidă a unui cetăţean de a-l trage la răspundere. De a-l întreba firesc: De ce şi din ce cauze a fost posibilă o asemenea dramă în sectorul pe care îl păstoreşte? Primarul în sectorul căruia Poliţia Locală este trimisă, zilnic, să alerge şi amendeze babele care vând pătrunjel şi alte vegetale pe străzi, în loc să folosească această autoritate conform atribuţiilor ei legale! Este reacţia, răspunsul pe care din păcate, în ultimii ani îl tot auzim de la mai marii zilei, suspecţi sau acuzaţi de lucruri ilegale, la întrebările cetăţenilor care încearcă să-i aducă, normal, cu picioarele pe pământ, să-i coboare din stratosfera ameţitoare a puterii.

Pe de altă parte, pe lângă miile de mesaje de condoleanţe, de solidaritate, de oferire a ajutorului, venite din partea mulţimii de cetăţeni oneşti, din ţară şi din străinătate, avem şi aprecieri pentru eforturile depuse de cei care cu adevărat s-au zbătut şi au făcut tot posibilul pentru salvarea tinerilor din Clubul Morţii. Acest mesaj este relevant pentru toate cele asemănătoare, postate pe forumuri:

„Cadrele medicale si personalul ISU merită un marş de mulţumire. Numai pentru Ei. În semn de adânc respect. Pentru că, fără a avea personal suficient, aparatură adecvată şi cu salarii de mizere, în loc să plece din România Ei au ales să rămână în ţară şi să salveze vieţi. Ei îi salvează pe cei dragi nouă; noi care ne amintim de Ei doar când avem nevoie de Ei. Ei sunt EROI!”