Armata României de 135.000 de oameni

Războiul de agresiune pe scară largă din Ucraina, un război de mare intensitate – vezi consumurile de muniție și capabilități, ca să nu vorbim despre victime- se anunță un război lung. Inițial, evaluarea era de 3-5 ani. Dar nimeni nu uită că în Siria am depășit 12 ani și că, în cazul Coreilor, nu avem un acord de pace de mai bine de 70 de ani. Desigur, Siria nu mai este un război de mare intensitate, a fost un război civil combinat cu o componentă de război anti-terorist împotriva DAESH autointitulată Stat Islamic, în timp ce în cazul Coreilor, avem o încetare reală a focului de multă vreme, cu izbucniri de violență sau încordare a mușchilor la fiecare decadă.

FOTO MApN

Amenințarea războiului de agresiune, de mare intensitate, pe scară largă

În acest context, am văzut modificările și lecțiile învățate din război, care ne-au arătat amenințarea reală a războiului de mare intensitate, pe scară lagă la adresa fiecărui membru al flancului Estic al Alianței. Am văzut și adaptarea NATO, cel mai recent la summitul de la Vilnius, după lansarea Conceptului Strategic al Alianței la Madrid. Marea Neagră a fost asumată drept zonă de interes strategic a NATO, chiar dacă provocările se acumulează după tentative de blocadă totală a Rusiei, de acaparare rampantă și extinderea unilaterală a suveranității nu numai asupra zonelor ucrainene și georgiene ocupate, ci asupra mării libere și chiar asupra unor părți din zone economice exclusive a statelor litorale.

Alianța a asumat amplificarea prezenței sale în flancul estic, postura de apărare și descurajare fiind adaptată și ea noilor lecții învățate din Rusia, cu precădere a ideii de infanterie dispensabilă, introdusă de ruși în special la Bahmut. Acest pas a determinat modificarea conceptului aliat în apărare avansată, respectiv evitarea cedării fie și a unui centimetru al teritoriului aliat. Lecțiile Ucrainei arată că este mai simplu de apărat fiecare centimetru decât de recucerit un teritoriu ocupat samavolnic prin agresiune și supus distrugerii de un invadator.

Angajamentul aliat vizează și transformarea grupurilor de luptă de valoare batalion în brigăzi atunci când va fi nevoie. Dar acest angajament reclamă reacții și din partea statelor din Flancul Estic însele. O creștere a angajamentului și al implicării care presupune, potrivit angajamentului aliat, investiții a cel puțin 2% din PIB și minimum 20% din sumă în noi capabilități este respectat cel puțin de către cele două state pivot ale regiunii, Polonia și România. Dar noile amenințări ale războiului total, pe scară largă, obligă la măsuri suplimentare.

Armata de 135.000 de oameni și reconstituirea rezervei

România a adoptat bugetul de 2,5% din PiB începând din acest an pentru Armată. Achizițiile de tehnică miliară sunt la un nivel aproape dublu față de prescripția și angajamentele aliate. Singura problemă reală care se decelează astăzi este cine le va utiliza, respectiv nevoia de a crește de la armata de 70.000 de oameni la 135.000. Măcar 2-3 divizii suplimentare asociate efortului nostru în cadru aliat, mai ales că Polonia, la rândul său, a marcat Armata de 300.000 de oameni, respectiv aproape dublarea forței militare, de 160.000 de oameni, în condițiile unei rezerve curente de 200.000 de oameni.

De aici încep problemele adevărate: atractivitatea funcției militare, lipsa rezervelor prin anularea conscripției și armatei obligatorii, rezervă redusă, în lichidare, la dispoziția Armatei Române. Pentru fiecare există explicații, dar comparativ cu criza Covid19, care a marcat o susținere publică majoră pentru veniturile medicilor și personalului sanitar, războiul din Ucraina nu a determinat aceeași susținere pentru veniturile militarilor. Din contra.

Acceptabilitatea pentru rotunjirea la nivel decent a veniturilor militarilor și structurilor de forță nu a fost niciodată atât de redusă ca în ultimii ani. Dezbaterea falsă despre “pensiile speciale nesimțite”, cu referire la zona militară, a fost în egală măsură nepotrivită, neavenită și complet neadevărată. Soldele nu au mai fost actualizate de ani buni, contractul social la nivelul structurilor de forțe din zona de apărare și securitate a fost încălcat flagrant, în dezbateri orientate și imagine publică afectată major, până într-acolo încât a fost creată o reală problemă de recrutare, atragere de rezerve și angajare de personal. (Desigur, nu negăm aici excesele pensionărilor la 42-45 de ani sau calculului forțat cu prime și sporuri a pensiilor, în formate excesive. Dar acestea au fost rarisime și cazuri punctuale, ce puteau fi lesne corectate. Nu am să discut aici comparativ cu componenta din Justiție a acestor venituri).

Pun deoparte și componenta de patriotism, desigur nu unul naționalist-paseist, dar măcar unul legat de valorile democratice și libera alegere a cetățenilor, valori care merită apărate, împreună cu dimensiunea identitară care pare să se fi risipit. Cum să reprezinte apărarea țării o meserie de conștiință și o probă de raportare la valori superioare, precum vitejia, onoare, patrie, demnitate, datorie, când aceste valori sunt atacate zilnic, demonetizate și caricturizate și asistăm sistematic la demitizarea istoriei și distrugerea filonului identitar, componente prezente la fiecare pas, alături de binecunoscutele marginalizări sau chiar ridiculizări ale tuturor componentelor naționale.

Nimeni care trăiește în România de astăzi nu este nerealist ca să considere că putem reveni, încă o dată, la naționalism paseist. Dar elementele de continuitate, tradiție și valorile patriotice trebuie menținute. Completate, încă o dată, cu miezul de valori democratice pe care le-am îmbrățișat și le apărăm și care asigură astăzi funcționalitatea societății și coeziunea societală. De asemenea, nu cred că cineva poate reveni prea lesne la armata obligatorie, nici nu ar fi nevoie, dacă am avea atractivitatea și capacitatea de a aduce în funcția militară voluntari potriviți care să se pregătească pentru această perspectivă. De aceea e atât de complex dezideratul construcției Armatei de 135.000 de funcții. Pe cât este de dificil, pe atât de necesar. Și obligatoriu.