Ameninţarea supremă: Jihadul nuclear

Suntem într-un moment de uriaşă schimbare de paradigmă. Asistăm la o deplasare de gigantice plăci tectonice. Este în joc supravieţuirea modelului actual de civilizaţie sau, dimpotrivă, înlocuirea sa prin violenţă, după trecerea prin război şi distrugeri la scară planetară.

S-a mai întâmplat asta în perioada celui de-al doilea Război Mondial, soluţia extremă fiind atunci folosirea bombei atomice. Efectele au fost într-atât de înfiorătoare încât J.Robert Oppenheimer, directorul ştiinţific al Proiectului Manhattan, avea să spună, cu lacrimi în ochi, vorbele cumplite înscrise în Bahavad-Gita: „Acum, am devenit Moartea, distrugătoarea lumilor.“

Mi-am amintit acest episod citind o scrisoare-manifest semnată de 35 de laureaţi ai Premiului Nobel, personalităţi eminente şi unanim respectate ale elitei mondiale a gândirii, membri al Federaţiei oamenilor de ştiinţă americani, adresată, pe 29 martie 2016, participanţilor la Nuclear Security Summit. Este un document esenţial, totodată în marea linie deschisă de celebrul Manifest Pentru Pace Russel-Einstein (23 decembrie 1954), dar şi răspunzând unei actualităţi politice şi de securitate mai mult decât stringente: ameninţarea teorismului nuclear.

Ameninţarea este într-atât de importantă şi iminentă încât, foarte recent, a evocat-o chiar Yukiya Amano, secretarul general al Agenţiei Internaţionale dpentru Energia Atomică care afirma că „terorismul se răspândeşte şi nu poate fi exclusă posibilitatea să fie folosite materiale nucleare“ reamintind că, în ultimii 20 de ani, Agenţia a numărat peste 2.800 de cazuri de trafic, detenţie ilicită sau „pierderea" de asemenea substanţe “şi s-ar putea să nu fie decât partea vizibilă a aisbergului“. Primejdia este că un grup terorist ar putea fabrica oricând o bombă atomică „rudimentară“ , o bombă atomică „murdară“, un scenariu care, azi, „nu este improbabil“.

„Teroriştii au mijloacele, cunoştinţele necesare şi informaţiile necesare fabricării unei bombe H“

Yukia Amano, Secretar general AIEA (interviu pentru AFP)

Un semnal de alarmă foarte concret şi urgent căruia i se alătură cei 35 de laureaţi ai Premiului Nobel. Iată lista semnăturilor:

Sunt prezentate trei tipuri de riscuri majore. Primul este reprezentat de faptul că uraniul înalt îmbogăţit (HEU) este materialul care poate fi cel mai uşor folosit în fabricarea unei bombe nucleare improvizate. Deoarece acest tip de combustibil este stocat acum în scopuri militare, dar şi pentru a face să funcţioneze navele cu propulsie nucleară, este posibil să constituie o ţintă pentru teroriştii care ar dori să facă rost de materiale radioactive necesare fabricării unei „bombe murdare“. În acest sens, oamenii de ştiinţă cer responsabililor politici să urgenteze studii în vederea tranziţiei de la HEU la uraniu slab îmbogăţit.

În paralel, apelul vizează o a doua dimensiune: reactoarele folosite în scopuri de cercetare ştiinţifică. Un raport din luna ianuarie al Academiei americane de ştiinţe, inginerie şi medicină arăta că, în lume, încă mai funcţionează 74 de asemnea reactoare care folosesc HEU. Dacă în ultimii 40 de ani, 90 de reactoare fie au fost închise, fie convertite la uraniu slab îmbogăţit, este urgent ca toate reactoarele rămase (atât în SUA cât şi în Rusia) să fie şi ele astfel convertite. Tocmai pentru a reduce cât mai rapid riscul unor operaţiuni de tip terorism nuclear în care să se încerce furtul unei cantităţi de combustibil. Chestiune absolut urgentă dacă luăm în considerare diferenţele majora între constituirea perimetrului de securitate în cazul unei centrale nucleare şi al unui centru de cercetări civile.

În al treilea rând, în scrisoarea laureaţilor Premiului Nobel se atrage atenţia asupra unui alt risc tehnologic major posibil de exploatat extrem de uşor de celulele teroriste: „evidenţiem faptul că mai multe guverne, dar şi companii au dezvoltat capacităţi viabile de iradiere folosind alte tipuri de tehnici de iradiere decât sursele tradiţionale cu înaltă radioactivitate folosite în tratamentul bolilor sanguine, al cancerului sau în cercetarea medicală sau de altă natură. Aceste surse cu radioactivitate foarte înaltă includ cesium-137 sau cobalt-60... şi ar produce efecte dezastruoase şi consecinţe economice grave dacă ar fi dispersate într-un oraş“.

Este limpede că există o corelare a mesajelor de urgenţă pe acest subiect atât de dramatic şi sensibil al terorismului nuclear, de mai multe ori evocat de responsabilii ISIS care vorbeau despre posibilitatea de achiziţionare de material nuclear din Pakistan, dar care este alimentat şi de mişcări deosebit de ciudate care s-au amplificat în ultima perioadă, spre exemplu repetate survolări de către drone neidentificate, dar profesionale, a unor situri nucleare din Franţa, spre exemplu. Dar şi în urma unui avertisment la fel de grav lansat zilele trecute de Gilles de Kerchove, coordonatorul UE pe probleme de luptă împotriva terorismului:

„Nu m-ar mira ca, nu mai târziu de peste 5 ani, să existe tentative de a folosi Internetul pentru a comite atentate...astfel, ar fi posibil de preluat contolul unei centrale nucleare, al unui centru de control aerian sau de manevră a unui nod de cale ferată...la un moment dat, va exista în ISIS un personaj cu doctorat în informatică şi care să ştie cum să pătrundă în sistem“.

Dar contextul este mult mai complex deoarece, recent, compania General Electrics a anunţat că deţine brevetul (cumpărat de la cercetători australieni) pentru un procedeu revoluţionar: îmbogăţirea uraniului cu ajutorul laserului SILEX („separarea izotopilor prin folosirea laserului“). Tehnică extrem de promiţătoare dar care, arată cu multă îngrijorare experţii unor servicii de informaţii, este posibil să fie folosită mult mai rapid şi mai uşor de organizaţii teroriste, crescând riscul de proliferare şi, din nou, de fabricare a unei bombe nucleare murdare.

Riscul există, nu este o ameninţare potenţială, s-a văzut acum în Belgia unde, în posesia fraţilor care au perpetrat atacurile kamikaze, exista o colecţie de înregistrări video având ca obiect supravegherea unui înalt responsabil din sistemul nuclear, dar şi evacuarea preventivă a „personalului neesenţial“ de la centralele Doel şi Tihange. Dar şi un mesaj la fel de îngrijorat al Preşedintelui Putin care a ordonat cu luni în urmă creşterea nivelului de securitate în jurul centralelor nucleare...

Cât de relevantă este ameninţarea aceasta pentru România? Deocamdată, nu avem, cel puţin nu făcute publice, estimări de risc privind acest domeniu, dar nici nu există o asemenea discuţie publică prind gradul de vulnerabilitate reală a infrastructurilor noastre critice (inclusiv a centralei nucleare de la Cernavodă) în faţa unui posibil atac terorist. Poate ar fi cazul să apară asemenea dezbateri, fie ele şi numai teoretice...