Alina Mungiu-Pippidi: Prezentul, trecutul şi viitorul PNL
Operaţia la care asistăm e mai degrabă aceeaşi veche sinistră farsă constituţională prin care ocupanţii de la Cotroceni, deşi prin litera legii desprinşi de vechile lor partide care i-au propulsat acolo, luptă de fapt cu tot armanentul din dotare să aibă controlul absolut asupra acestora.
A fost săptămîna exprimărilor memorabile ale lui Ludovic Orban. Nu doar că a prezis că el e trecutul, prezentul şi viitorul PNL, dar a decretat ţara sigură exact cînd aveam primul asasinat cu bombă şi frumoasa democraţie din PNL exact cînd de la Cotroceni i se decreta sfîrşitul politic – desăvîrşirea unei operaţii începute la pierderea alegerilor precedente, şi executate prin cozile de topor useriste. Orban este, desigur, un baron, cum era şi Dragnea, poate mai puţin organizat, şi cu un pic de ştaif în plus – una e să ai votanţi de Teleorman şi alta elitele care vin să ceară restituirea proprietăţilor. Ca atare, se poate adopta rapid interpretarea că şeful statului pune în aplicare un program pentru care nu i se prea acordă credit, de reînnoire a clasei politice, folosind instrumentele pe care le are la îndemînă, adică serviciile, dosarele şi transferul de credibilitate. Se poate da vina pe Orban pentru tot ce a fost jegos la liberali în ultimul an – traseişti de la PSD, politizări la inspectorate şcolare şi lipsa generală de viziune culminată în varianta 1 a PNRR. Publicul a penalizat partidul, şi PSD a ieşit iarăşi pe locul 1 la alegeri. În sondajele pe Bucureşti PNL continuă să fie pe jalnicul loc trei. Dar oare chiar aşa să fie?
Interpretarea asta ar fi mai uşor de acceptat dacă Florin Cîţu ar fi un politician charismatic, cu un capital propriu de imagine şi o susţinere veritabilă din partea vreunui grup de populaţie. Dar Cîţu, fără să fie un zombi politic cum l-a definit Drulă, şi fără să fie nici un om fără calităţi (deşi propaganda lui cu pandemia, unde a ascuns, confuzat şi manipulat cifre pe faţă în modul cel mai ordinar mi-a displăcut complet) nu e un lider charismatic care să fi făcut dovada că poate reînnoi un partid. Înainte să fie prim ministru era de unul singur, nu a condus nici o organizaţie în viaţa lui, darămite să reformeze una. E cam evident că a fost întors cu cheia la operaţia asta şi pus în faţă de alţii, cu scopul de a-l lichida pe Orban şi ce mai rămăsese din vechiul PNL. Nu mare lucru, că Orban însuşi se înconjurase de absolvenţi SNPA şi ANI cu repartiţie la ONG-uri ca să se salveze.
Şi atunci operaţia la care asistăm e mai degrabă aceeaşi veche sinistră farsă constituţională prin care ocupanţii de la Cotroceni, deşi prin litera legii desprinşi de vechile lor partide care i-au propulsat acolo luptă de fapt cu tot armanentul din dotare să aibă controlul absolut asupra acestora. L-am văzut pe Iliescu luptînd cu Năstase, pe Băsescu lichidînd tripleta BVB cu ajutorul Elenei Udrea şi a lui Coldea, mereu şi mereu vedem aceleaşi consecinţe nefaste ale semiprezidenţialismului, preşedinţi care nu se pot resemna să devină neutri politic. Iar Iohannis a depăşit limite pe care nu le depăşise nici Băsescu, prin antipesedism mai întîi, şi prin această lovitură de forţă menită a lichida autonomia PNL – ce mai rămăsese din ea – astăzi.
Eu nu o să cînt prohodul lui Ludovic Orban, pentru simplul motiv că am făcut-o deja acum vreo 15 ani, cînd ne călca pe nervi ca principalul factor de destrămare a alianţei DA. A făcut o greşeală – un accident de maşină – şi atunci am scris un editorial numit Adio, Orban! Dar nu a fost aşa. Pe urmă în 2016 a fost ridicat de DNA la cîteva ore după ce îl rugasem să aplice la lista PNL criteriile de integritate şi el mă rugase pe mine să organizez o întîlnire cu Nicuşor Dan – şi azi mă întreb ce-o fi fost considerat mai periculos din acea conversaţie. Dar s-a întors şi de acolo. L-au întors oamenii din partid – clienţii lui, dar clientelismul nu e cel mai rău lucru din politica noastră, sunt altele şi mai sinistre, şi convingerea mea e că nu poate fi lichidat decît treptat, dacă nu vrem să aruncăm şi copilul odată cu apa.
Ca atare, ca omul imparţial, nu am preferinţe, da vă fac martorii îngrijorării mele că amestecul cotrocenist de asemenea proporţii, cu instrumentarea frankensteiniană a lui Florin Vasilică Cîţu, e curat neconstituţională şi cu puţine şanse de a ajuta o transformare veritabilă spre un PNL mai meritous şi mai performant. Sigur însă produce un Klaus Iohannis şi mai puternic.
Se încarcă comentariile...
