Agenda 2024

În toate sondajele de opinie recent efectuate, tema anticorupţiei este indicată de public drept nr.1 ca importanţă pentru România. Campaniile pentru alegerile din 2019 şi 2020 se vor concentra, cel mai probabil, pe această temă.

Este un rezultat firesc, având în vedere mediatizarea intensă constantă şi concentrarea discursului politic pe această temă în ultimii zece ani.

O altă explicaţie este aceea că întreaga modernizare a României a fost gândită de europeni, la momentul aderării (2007), prin prisma justiţiei şi anticorupţiei.

Instrumentul instituţional menit să realizeze acest obiectiv a fost Mecanismul de Cooperare şi Verificare în sistemul judiciar, adoptat prin decizia Comisiei Europene la 13 decembrie 2006. Altfel spus, filosofia a fost următoarea: modernizăm justiţia, lansăm anticorupţia, curăţăm România de flagelul corupţiei, în acest fel valorile pot înflori şi ţara se va dezvolta şi moderniza. Construcţie logică şi pozitivă pe hârtie.

Întreaga modernizare a României a fost gândită de europeni, la momentul aderării (2007), prin prisma justiţiei şi anticorupţiei, instrumentul instituţional menit să realizeze acest obiectiv a fost Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

Câteva dificultăţi s-au ivit însă în practică şi s-au dezvoltat până la nivel de drame individuale şi politice, până la nivel de criză societală, plecând de la rezistenţa mediului politic, acurateţea aplicării mecanismului în partea de anticorupţie şi viziunile diferite la nivel politic şi societal asupra a ceea ce înseamnă Justiţie şi anticorupţie. Acest articol nu îşi propune să inventarieze aceste dificultăţi şi controverse, cu atât mai puţin să le dezbată.

Acest articol constată faptul că întreaga scenă publică este blocată într-o luptă „pe viaţă şi pe moarte“ asupra temei, dar şi în legătură cu consecinţele aplicării sale (dosare penale), accentuată de bi-competiţia electorală „europene-prezidenţiale“. Într-un fel sau altul, la un moment dat, această luptă se va încheia, foarte probabil în felul în care se încheie cele mai multe dintre războaie: unii înving (fie şi „a la Pirus“), alţii pierd sau taberele fac remiză sau armistiţiu, pacea fiind (deocamdată) exclusă ţinând cont de ireconciliabilitatea punctelor de vedere şi a intereselor în joc.

Scenă publică este blocată într-o luptă „pe viaţă şi pe moarte“ asupra temei, dar şi în legătură cu consecinţele aplicării sale (dosare penale), accentuată de bi-competiţia electorală „europene-prezidenţiale“.

Datele din teren indică faptul că în oricare din variantele deznodământului, filosofia iniţială „modernizăm societatea prin justiţie“ este depăşită: nu numai că s-au pierdut 10 ani (rezistenţa a fost puternică, efortul a derapat şi stagnat, tema s-a politizat excesiv, aparatul nu a fost pregătit calitativ suficient etc), dar, tot la nivel filosofic vorbind, oricâte forme şi instrumente pentru justiţie s-ar imagina şi iniţializa, „nu putem genera, împărtăşi şi răspândi justiţie, dacă nu găsim adevăr şi justiţie în fiecare dintre noi“ (L.Pitamic, profesor de drept).

Această concluzie nu înseamnă că nu trebuie continuat efortul de a căuta Justiţia şi a face anticorupţie, pentru că o societate fără justiţie şi fără integritate (în public, dar şi în privat) devine prin natura ei una totalitară sau mafiotic-tribală. Dar realitatea istorică şi prezentă (inclusiv a altor ţări) a demonstrat că, în egală măsură, o societate săracă (la nivel de stat şi cetăţeni), insuficient dezvoltată educaţional şi fără infrastructură este o societate care generează continuu corupţie şi toate la un loc stagnare şi involuţie pe toate planurile. În alte cuvinte, efortul pentru justiţie şi anticorupţie într-un astfel de context, nu numai că nu poate fi un panaceu, dar nici măcar nu poate livra rezultate pe domeniul regulii de drept, dovadă este starea în care ne aflăm. Statul nu s-a modernizat, dar societatea s-a polarizat, inclusiv în raport de tema Justiţiei şi anticorupţiei.

Doar prin justiţie şi anticorupţie nu se poate rezolva modernizarea ţării. În plus, nu cred că se mai pune doar problema modernizării, ci, pe termen lung, chiar a supravieţuirii ca stat şi naţiune, de vreme ce exodul a împins 6 milioane de cetăţeni în afara României şi cifra creşte.

Rezultat palpabil după 10 ani de zbateri cu succese parţiale şi reversibile. O corecţie filosofică se impune: doar prin justiţie şi anticorupţie nu se poate rezolva modernizarea ţării. În plus, nu cred că se mai pune doar problema modernizării, ci, pe termen lung, chiar a supravieţuirii ca stat şi naţiune, de vreme ce exodul a împins 6 milioane de cetăţeni în afara României şi cifra creşte.

Şi atunci, care e soluţia?

Soluţia este ca, în paralel, subliniez „în paralel“, nu „în loc de“, trebuie solid lansată şi o altă agendă publică naţională, i-aş spune „Agenda 2024“ pentru că până la acel orizont ar trebui să prindă deja rădăcini şi să înceapă să rodească. Nu este o agendă în premieră, foarte mulţi actori publici sau comentatori au susţinut diverse puncte ale acestei agende, acest articol nu revendică inovaţia, dar doreşte să o sublinieze apăsat şi să o proclame ca fiind singura salvatoare pe termen lung: educaţie, infrastructură, sănătate, antreprenoriat, armată. Ea are nevoie şi de o Nouă Constituţie, pentru că avem nevoie de o Nouă Republică.

Trebuie solid lansată şi o altă agendă publică naţională: educaţie, infrastructură, sănătate, antreprenoriat, armată. Ea are nevoie şi de o Nouă Constituţie, pentru că avem nevoie de o Nouă Republică. Este o agendă pe care am construit (alături de sute de colegi care au contribuit) programul de dezvoltare „Reclădirea Naţională-Prin noi înşine alături de partenerii noştri din NATO şi UE“, programul de guvernare al PNL elaborat în 2015 şi aprobat în toate forurile statutare ale partidului.

Este o agendă pe care am construit (alături de sute de colegi care au contribuit) programul de dezvoltare „Reclădirea Naţională-Prin noi înşine alături de partenerii noştri din NATO şi UE“, programul de guvernare al PNL elaborat în 2015 şi aprobat în toate forurile statutare ale partidului.

Urmează alegeri europene şi prezidenţiale în 2019, apoi alegeri locale şi generale în 2020. Sondajele arată că tema justiţiei şi anticorupţiei este considerată cea mai importantă de către public. Campaniile pentru alegerile din 2019 şi 2020 o vor consacra din nou şi mai intens, pe măsura mizelor.

Dar problemele se vor rezolva doar prin Agenda 2024.

Agenda 2024 - educaţie, infrastructură, sănătate, antreprenoriat, armată, Nouă Constituţie, Nouă Republică, este agenda care se va impune după acest ciclu de alegeri.

Este singura agendă care poate pregăti România pentru provocările pe care secolul XXI ni le-a formulat deja în regiune şi în lume.