Acţiunea colectivă şi diversele sale implicaţii, în centrul celei de-a 17-a conferinţe academice IAPSS, la Bucureşti

În urmă cu exact o săptămână se încheia în amfiteatrul 12 al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) cea de-a 17-a conferinţă academică a Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor în Ştiinţe Politice (IAPSS), desfăşurată în perioada 21-24 noiembrie la Bucureşti şi organizată de Asociaţia Tineretului ONU din România (UN Youth Romania).

Am participat acolo în calitatea mea de masterand al specializării ”Geopolitică” din cadrul Facultaţii de Relaţii Economice Internaţionale, Academia de Studii Economice.

Conferinţa, a cărei limbă de lucru a fost engleza, a reunit peste 100 de studenţi din 25 de ţări şi a fost precedată de Adunarea Generală a IAPSS, desfăşurată pe parcursul a două zile la Ministerul Tineretului şi Sportului. Dat fiind că nu am fost prezent la aceasta, mă voi referi în cele ce urmează strict la conferinţa academică, ce s-a adresat în special masteranzilor şi doctoranzilor interesaţi de cercetare în domeniile ştiinţe politice, filosofie politică şi morală, filosofia ştiinţei, relaţii internaţionale şi ştiinţe economice.

Astfel, ceremonia de deschidere a CA a avut loc în Aula Magna a Facultăţii de Drept a Universităţii  Bucureşti în prezenţa unor reprezentanţi din conducerea instituţiilor partenere, precum prorectorul Magdalena Iordache-Platis (Universitatea Bucureşti), rectorul SNSPA Alina Bârgăoanu sau Adrian Miroiu profesor SNSPA şi profesor coordonator al conferinţei. Prelegerea de început i-a aparţinut profesorului Maurice Salles (preşedinte al ”Social Choice and Welfare Society”). Poate puţin cam prea tehnică pentru neiniţiaţi, aceasta a avut însă darul de a stârni curiozitatea şi interesul participanţilor.

Potrivit organizatorilor, tema conferinţei – ”Collective Action Problems in the Contemporary World” – a fost aleasă atât datorită importanţei şi actualităţii problemelor de acţiune colectivă în ştiinţa politică, dar şi pentru a comemora activitatea lui Elinor Ostrom, stinsă din viaţă în anul 2012, câştigătoare a premiului Nobel în ştiinţele economice în anul 2009.

Structura conferinţei a avut în vedere trei elemente: prelegeri, paneluri de discuţii însoţite de prezentări şi o dezbatere.

Fără îndoială, una dintre cele mai inedite şi atractive prelegeri a fost cea a lui Emanuel-Mihail Socaciu – Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti – care a vorbit despre ”o abordare ostromiană pentru normele de cooperare în MMO”-uri. Exact, profesorul Socaciu a abordat normele acţiunii colective îmbinând în mod armonios ştiinţele politice şi lumea gaming-ului.

În ceea ce-l priveşte, profesorul Dylan Kissane, din cadrul ”Centre d’Etudes Franco-Americain de Management de Lyon”, ne-a povestit despre simularea acţiunii de securitate colectivă în politica internaţională. A fost o prelegere mai apropiată de pasionaţii relaţiilor internaţionale, cu mai puţine trimiteri la aparatul teoretic al ştiinţelor politice.

Şi, nu în ultimul rând, merită menţionată expunerea lui Adrian Miroiu, un nume consacrat în domeniul ştiinţelor politice care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Prelegerea sa, care a încheiat conferinţa, s-a referit la tema acţiunii colective prin prisma unor exemple ancorate în teoria jocurilor.

Cele şase paneluri au fost realizate cu ajutorul a 18 studenţi din ciclul doctoral, masteral şi licenţă din 12 ţări, care şi-au prezentat lucrările de cercetare ce au vizat diverse aspecte ale acţiunii colective. S-a discutat inclusiv despre implicaţiile acţiunii colective cu trimitere la rata scăzută a participării la vot în alegerile din România, dar şi despre un nou model economic pentru scoaterea din criză a Greciei.

Dezbaterea, din păcate prea scurtă pentru a-şi fructifica pe deplin potenţialul, a avut tema ”Avem sau nu o datorie de a participa la protestele politice?”. Două echipe formate din câte trei persoane au trebuit să dea un răspuns – pro sau contra – acestei întrebări. În calitate de membru al echipei ”contra”, am încercat să argumentez că, deşi avem dreptul constituţional de a participa la proteste paşnice, există o diferenţă clară între un drept şi o datorie. De ce? Pentru că, în primul rând, nu putem generaliza când vine vorba de protestele politice şi, în al doilea, pentru că astfel de acţiuni pot fi manipulate de aşa-numiţi lideri de opinie care adeseau au agende personale, colaterale cauzei propriu-zise a protestului. Într-un final, ambele echipe au ajuns la un consens şi, în loc de o poziţie ”alb” sau ”negru”, am optat la unison pentru mai multe nuanţe de gri.

Duminică seară, în ceremonia de închidere, prorectorul SNSPA Liliana Popescu şi-a exprimat încântarea faţă de sosirea unei ”societăţi multinaţionale precum cea formată de membrii IAPSS” în clădirea din strada Povernei: ”Data viitoare vă vom găzdui în noua clădire cu opt etaje”, a promis ea. Totodată, Liliana Popescu i-a invitat pe studenţi să reflecteze asupra marilor mişcări sociale care au schimbat destinele colective şi să se manifeste ca lideri în comunităţile din care fac parte. Un sfat deloc rău!

”There are known knowns. These are things we know that we know. There are known unknowns. That is to say, there are things we know we don't know. But there are also unknown unknowns. There are things we don't know we don't know” – Donald Rumsfeld

Bogdan Mureşan – Masterand la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, colaborator FP România.