3 octombrie - Ziua Reunificării Germaniei. Merkel: Ziua Unirii ne arată ce este posibil

1989- anul căderii Zidului Berlinului 1990 - anul Podurilor de Flori de peste Prut

Pe data de 3 octombrie 1990 cele două state germane aveau să finalizeze procesul de reunificare început de poporul german cu un an înainte. Totul s-a bazat pe o politică constantă a Germaniei Federale şi pe suportul societăţii civile din Germania democrată. Cu o zi înainte de căderea Zidului Berlinului, cancelarul est german spunea că există probleme mai importante decât unirea celor două state germane. La o zi după, zidul avea să cadă.

Nu am să insist asupra detaliilor arhicunoscute ale acestui proces.

Vreau doar să vă spun că modelul aplicat de către România în ultimii 20 de ani şi aici nu vorbim doar de societatea civilă, ci şi de statul român este unul similar.

De altfel este şi normal deoarece contextul este apropiat:

- societatea civilă din România favorabilă Reunirii, clasa politică de la Bucureşti favorabilă Reunirii şi cu un proiect unionist în implimentare şi clar enunţat public în ultimii ani;

- societatea civilă din Republica Moldova favorabilă Reunirii, clasa politică de la Chişinău manifestând apatie faţă de subiect, nu opoziţie, dar de preferat lăsat undeva în afara discuţiei publice pentru a nu se pierde controlul asupra statului.

Ca şi în cazul Germaniei situaţia actuală face ca România inclusiv din punct de vedere al bunăstării şi al libertăţilor să stea cu mult mai bine, Republica Moldova reuşind să ofere cetăţenilor săi statul de Nivelul de Trai cel mai scăzut din Europa, iar aici puneţi şi Ucraina cu Belarus.

În Germania a fost posibilă Unirea ca urmare politicilor făcute de-alungul timpului de clasa politică vest germană, ce a sesizat opoziţia de dincolo de Zid şi a luat măsuri care să vizeze direct simpatia cetăţenilor celui de al doilea stat german. Cam aşa a făcut şi statul român în ultimii 20 de ani, dând burse pentru studenţi, oferind cetăţenii şi drepturi financiare, investind în elita academică şi culturală din Republica Moldova.

În 1989 cancelarul vest german preluase deja mesajul Unionist din societatea civilă şi profita de orice moment pentru a cere reunificarea. De dincolo de Zid i se răspunde apatic: Nu este acum momentul, avem treburi mai importante cum ar fi plata salariilor. Nu vi se pare cumva că discursurile sunt similare cu cele ale lui Victor Ponta şi Iurie Leancă? Unul cere, altul se face că are altceva de făcut.

Germania de Vest a introdus masiv mărci în partea de est sub formă de împrumuturi sau granturi, astfel încât în 1989 exista o dependenţă mare a economiei est germane de cea vest germană. În 1989 ele s-au oprit şi au aruncat Germania Democrată în colaps economic. Şi România este în acest moment într-un proces amplu de alocare de fonduri pentru Republica Moldova, comportamentul fiind unul corect. Acest lucru crează dependenţa faţă de centru şi la un moment dat politicienii de la Chişinău vor trebui să asculte dacă vor mai dori fonduri. Facem şcoli, poduri, plătim burse, investim în societatea civilă - asta este o politică de stat şi nu un lucru aleator.

Dacă tragem şi paralele cu statutul de membru NATO şi cel al UE, am putea spune că nu e nevoie decât să citim cărţile germane de istorie, nu doctrina oficială, să urmăm paşii întru totul şi apoi să ne Unim.

2018 va fi anul care ne va prinde Uniţi. Nu mai este o Utopie ci o realitate imediată şi declarată. Susţinerea internaţională e mare, mai ales din partea SUA, care, aşa cum spunea şi George Friedman, are nevoie disperată de axa de securitate Polonia-România-Turcia pentru a putea controla spaţiul dintre Germania şi Rusia, lucru care îi va asigura în continuare hegemonia mondială.

În 1989 Unirea celor două România era dificil de realizat şi cu multe probleme. Eu unul cred că acum este momentul şi că atunci ar fi fost cu mult mai greu - să ne gândim numai la haosul de după 1989 din România, mai puneţi aici şi ceva probleme cu minorităţi speriate şi cu siguranţă nu ieşea bine.

Oricum erau lucruri de realizat, politica a fost să se realizeze în paralel, deşi unii nu au înţeles tot timpul care este drumul corect.

În un an, maxim doi, situaţia în societatea civilă românească va fi la fel. Pe cele două maluri ale Prutului se va pune o presiune stradală intensă dacă politicienii nu vor vrea cu de-a binele. E modelul german, a funcţionat, nu prea avem de ales decât să în urmăm, deşi cu 20 de ani întârziere.

Rolul societăţii civile este unul extrem de important. Fără o manifestare deschisă şi publică a dorinţei de Reunire, un simplu act politic ar fi interpretat ca o anexare. Acesta este rolul istoric al celor care stau în stradă să împartă pliante, care scriu grafitti, care fac cursuri cu tinerii din Republica Moldova şi România, care organizează manifestaţii stradale, care leagă politicienii români de societatea civilă din Republica Moldova, care fac dezbateri cu reprezentanţi ai societăţii civile şi ai clasei politice....

Pe 12 octombrie trebuie să ieşim în stradă pentru Reunire. Pe 12 octombrie va avea loc la Bucureşti, pe Calea Victoriei, începând cu ora 14.00, Marşul tradiţional de toamnă al susţinerii Ideii de Reunire cu Basarabia. Duminica viitoare ne vedem cu toţii în stradă deoarece nu doar nemţii pot, şi noi putem. Plecarea va avea loc din faţa Muzeului Ţăranului Român.

P.S. Cancelarului Germaniei a declarat astăzi că "Orice este posibil. Asta am experimentat şi eu şi milioane de est germani. Nu trebuie să fim descurajaţi de tot ce s-a întâmplat în 2014. Dimpotrivă, ziua Unirii ne arată că totul este posibil."