VIDEO Cum se făceau casele în urmă cu o sută de ani. Tinerii care clădesc, în secolul XXI, pereţi din lut amestecat cu apă şi paie
0Pereţii unei case ţărăneşti, ce va compune muzeul etnografic de la Iaz, sunt clădiţi, zilele acestea, din lut, apă şi paie, după o reţetă ”brevetată” de strămoşi. Totul se petrece într-un sat din judeţul Sălaj.
La Iaz, în Sălaj, acolo unde Ligia Bodea, o tânără de 22 de ani, a reconstruit în curtea părinţilor un veritabil sat al bunicilor, cu case bătrâneşti salvate sau relocate acolo, se munceşte zilele acestea de zor. Materia primă este lutul, combinat cu apă şi cu paie, din care se clădesc pereţi unei căsuţe. ”Reţeta” este cea folosită de ţăranii din zonă din vechi timpuri şi testată în timp: pereţii astfel clădiţi te feresc vara de arşiţă, iar iarna ţin frigul afară.
Tânăra proprietară a muzeului etnografic de la Iaz ne spune că este vorba despre o casă slovacă adusă aici din satul Făgetu. ”Am angajat o echipă de meşteri care au demontat casa bârnă cu bârnă, au numerotat bârnele şi le-au reclădit. Casa este acoperită cu stuf de către meşterul Grigore Şom din Gherla. În prezent se lucrează la lipitul acestei case, pereţii din lemn fiind căptuşiţi cu lut în amestec cu apă şi paie. Construirea unei case cu materiale naturale reprezintă o locuinţă sănătoasă, un spaţiu eficient în care te poţi simţi cel mai bine”, spune Ligia.
Povestea casei slovace de la Iaz
Ca o proprietară de muzeu ce se respectă, Ligia a cercetat şi istoricul căsuţei intrată în patrimoniul său aşa că povesteşte, cu mândrie, că modesta construcţie a fost edificată în comuna Halmăşd, între anii 1860 - 1865 de către Manyur Pavel, când avea o singură cameră, împreună cu prispa, fiind strâmutată ulterior în comuna Plopiş.
”Toate aceste informaţii le-am aflat de la fostul proprietar, de la care am cumpărat casa, Ioan Pisek, născut în anul 1932. Potrivit acestuia, principala ocupaţie a slovacilor din Munţii Plopişului era tăierea şi prelucrarea lemnului, fiind colonizaţi pentru această ocupaţie. Aşa a luat naştere satul Fagetu, aflat pe culmile Munţilor Plopiş, la 8 km de Plopiş, precum şi cele două cătune Dumbrava şi Frunţi. Lemnul fiind mai rar, această familie a migrat spre munte, stabilindu-se în Făgetu şi strămutând şi casa odată cu ei, în anul 1927”, povesteşte ea.
Fostul proprietar a cântat la frunză, alături de Maria Lătăreţu
Tânăra mai povesteşte că tot de la fostul proprietar al căsuţei a aflat că acesta, în vremea în care era soldat în termen în Bucureşti, la Garda Naţională, a ajuns să cânte alături de Maria Lătăreţu. ”Ştia să cânte din frunză şi având şi voce el povesteşte că a înregistrat mai multe melodii cu Maria Lătăreţu în Ghencea, unde era unitatea militară, melodii care au fost trimise în fostele ţări socialiste, în special în Rusia. Chiar şi în momentul de faţă, el este în stare să cânte din frunză sau vocal o melodie în limba slovacă sau română, la vârsta de 84 de ani”, ne asigură tânăra.
Satul bunicilor, reconstruit în curtea casei Ligiei
Muzeul Ligiei de la Iaz a plecat, în urmă cu aproximativ 10 ani, de la casa bătrânească a bunicii ei paterne, pe care părinţii copilei de atunci voiau să o dărâme. Din dragoste şi respect pentru bunica ei, Ligia a insistat pe lângă părinţi să păstreze casa, cu toate comorile existente în ea: ţesături tradiţionale confecţionate de bunică, obiecte de uz casnic tradiţionale, la care, ulterior, tânăra a adăugat multe alte, adunate de prin podurile vecinilor sau cumpărate de la deţinători din satele sau chiar judeţele vecine. În timp, micuţei case tradiţionale i s-a alăturat şi o casă din centrul de comună, Plopiş, numită ”casa Birăiţii”, pe care a strămutat-o în 2013. În 2014 a început şi strămutarea casei slovace din Făgetu, proces ce ce va finaliza în perioada următoare. Turiştii interesaţi să experimenteze modul de viaţă tradiţional pot petrece aici vacanţe de neuitat, tânăra proprietară asigurând condiţii de cazare chiar în interioarele ţărăneşti din muzeu.
Vă mai recomandăm: