Căutătorii de comori scormonesc judeţul Mehedinţi
0Directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mehedinţi, Nicolae Cătălin Pătroi, spune că legea este prea permisivă cu posesorii detectoarelor de metal, din punctul său de vedere simpla procedură de a obţine doar o autorizaţie de la poliţie fiind „un fel de braconaj arheologic”.
În ultima perioadă se observă o intensificare a căutătorilor cu detectorul de metal, în sensul că mai multe primării din Mehedinţi au adus la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mehedinţi obiecte depuse de aceşti căutători. „Începând cu toamna anului 2013 şi pe parcursul anului 2014 am observat o intensificare în această zonă a căutătorilor cu detectorul de metal în ideea că diverse primării din zona Strehaia, Voloiac, Floreşti ne-au adus la Direcţie materiale depuse de aceşti cetăţeni”, spune Nicolae Cătălin Pătroi, directorul instituţiei.
La IPJ Mehedinţi se află în evidenţe 16 deţinători de detectoare de metal, însă marea temere a arheologului Cătălin Pătroi este aceea că aceşti căutători de comori ar putea intra în siturile arheologice.
„Este o problemă generalizată la nivel naţional observăm zi de zi diverse persoane care merg în siturile arheologice sau în zona siturilor arheologice în speranţa să dea lovitura. Atâta timp cât nu interacţionează cu siturile arheologice, noi nu avem probleme cu dumnealor însă prin această activitate posesorii de detectare de metale pot să găsească situri necunoscute de noi, staţiuni arheologice noi, iar prin extragerea din context a anumitor piese de metal se pierd informaţii valoroase pentru cercetare”, spune Cătălin Pătroi.
Din punctul său de vedere, legislaţia în acest domeniu ar trebui să fie mult mai restrictivă: „Din punctul meu de vedere procedura aceasta este un fel de braconaj arheologic. Ar trebui regândit totul pentru a nu mai avea probleme. Aş dori ca posesorii de detectare de metale să cunoască bine legislaţia înainte de a-şi cumpăra un astfel de aparat şi să evite siturile arheologice pentru a nu fi probleme. Siturile sunt publice, se găsesc în baza de date a institutului de memorie culturală, deci oricine se poate informa şi poate să le evite, în rest legislaţia nu îngrădeşte libertatea de mişcare în România.
Mehedinţiul se află pe harta căutătorilor de comori încă de pe vremea lui Ceauşescu când se pare că şi Securitatea se implica în astfel de activităţi. Se spune că pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prinţul Serbiei Milan Obrenovici, aflat în conflict pentru putere cu fratele său, Mihai Obrenovici, a hotărât să pună la adăpost tezaurul sârb, gândind că poate conflictul s-ar putea desfăşura în defavoarea sa. Prinţul a trecut Dunărea cu 80 de cai care duceau tezaurul ţării, constând din monezi, lingouri, bijuterii, diamante, perle. Legenda spune că locul ales era aproape de Vârful Cerna, într-o depresiune numită azi Valea Perilor, fiind cândva plantată cu peri.
Mehedinţiul a ţinut capul de afiş în ultimul an privind aceste comori, ultimele scandaluri iscate fiind pe o presupusă comoară a alui Constantin Brâncoveanu, care ar fi ascunsă sub o mânăstire construită de domnitor la 1700, în Mehedinţi, precum şi dispariţia celor 600 de monede din aur şi argint, dar şi o braţară dacică din argint din colecţia Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin.
Citeşte şi:
GALERIE FOTO Scandal pe presupusele comori ale lui Constantin Brâncoveanu