Planta care este adevăratul „vestitor al primăverii” în zona estică a Deltei Dunării

Prezența speciei în zona Dobrogei, ca o extindere a populației, se datorează activității orogene concomitent cu retragerea apelor, spun specialiștii din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” Tulcea.

„Rezervația Biosferei Delta Dunării este un teritoriu foarte dinamic aflat într-o continuă schimbare, cu precădere in partea sa estică, unde Marea Neagră modelează continuu habitatele noi formate, această porțiune fiind una foarte sensibilă din punct de vedere geomorfologic și conservativ – practic cel mai nou pământ al țării noastre”, spun cei de la INCDDD.

Deși, popular, se crede că „ghiocelul este vestitorul primăverii”, în cadrul acestor zonelor estice ale Deltei Dunării, brândușa de nisip a furat startul ghiocelului.

„Ea este pe bună dreptate vestitorul primăverii în zona litorală a Deltei Dunării începând să înflorească din a doua partea a lunii februarie până la sfârșitul lunii mai, sporind prin culoarea florilor sale roz-violete pajiștile ce se dezvoltă pe solurile nisipoase, de altfel mai sărace în specii florifere în prima parte a anului”, arată specialiștii INCDDD: Mihai Doroftei, Silviu Covaliov, Simona Dumitrița Chirilă, care formează echipa botanică.

Brândușa de nisip a fost semnalată între Lacul Sinoe si Tuzla, începând din localitatea Vadu, până la Cetatea Histria. Ea vegetează și în cadrul pajiștilor grindurilor din zonele pădurilor Letea și Caraorman, sporind lista atracțiilor turistice naturale ale deltei.

Brândușa de nisip este o plantă antică mediteraneeană din familia Colchicaceae. Arealul de distribuție al specie se întinde din Peninsula Balcanică până în Afganistan. Limitele cele mai vestice ale speciei sunt Grecia și Macedonia de Nord.

Brândușa de nisip, înflorire timpurie

„La nivel național, este una dintre cele mai timpurii specii cu înflorire de primăvară. Habitatul este reprezentat de pajiști temporare umede, în care solul este nisipos, uneori ușor sărăturat. Specia poate fi întâlnită la o altitudine de aproximativ 1.000 m cu o prezență considerabilă, indivizi mai rar întâlniți la atitudini mai mari de 1500 m. Planta se înmulțește prin mirmecochorie și prin soboli (sistem subteran de răspândire vegetativă, lăstari, lujeri)”, mai spun specialiștii.

Mirmecochoria este o interacțiune semnificativă din punct de vedere ecologic furnică-plantă prin dispersarea semințelor de către furnici. Sobolii plantelor formează un sistem ramificat care dezvoltă lăstari vegetativi și generativi supraterani și servește, de asemenea, la propagarea vegetativă și distribuția spațială pe distanțe scurte.

„Prezența speciei în zona Dobrogei, ca o extindere a populației, se datorează activității orogene concomitent cu retragerea apelor. Se estimează că răspândirea a fost în principal de-a lungul țărmurilor și secundar în zonele umede interioare prin epizoocorie, adică prin semințe purtate în noroiul lipit de picioarele păsărilor”, adaugă cei de la INCDDD.