Legenda „vrăjitoarei“ îngropate în Munţii Măcin. Pe locul unde a fost ucisă a apărut un izvor cu apă vindecătoare
0Judeţul Tulcea este tărâmul izvoarelor de leac, credincioşii mergând an de an la acestea, cu credinţa că apa are puteri tămăduitoare asupra trupului, dar mai ales asupra sufletului. Cea mai frumoasă legendă o are izvorul de la Măcin.
În judeţul Tulcea există mai multe izvoare de leac: lângă Măcin (Fântâna de leac), lângă Războieni (Pomul dorinţelor), aproape de Alba, între Beidaud şi Neatârnarea, pe drumul negru (Apa Licuvita), lângă Nicolae Bălcescu (izvorul de leac ce curge în Stăvinerea Luminată).
Legenda spune că la Măcin, cu multă vreme în urmă, trăia un cioban bătrân şi bogat, pe care îl chema Stroe. Dumnezeu i-a dăruit o fată la bătrâneţe. Nu după mult timp, fata a rămas orfană.
Ultimile cuvinte ale bătrânei către odorul ei scump au fost: „Să fii cuminte şi cu credinţă în Dumnezeu, singurul tău sprijin“. De la moartea mamei sale, fata a urmat cu sfinţenie povaţa mamei sale, încât cei din sat au poreclit-o «sfânta lui Stroe».
Într-o vară secetoasă, frigurile secerau pe capete copiii satului. Oamenii cei păcătoşi începură să se gândească serios şi prin posturi şi rugăciuni să se roage lui Dumnezeu. Totul era fără rezultat. La un moment dat, un localnic a spus că de vină pentru nenorocirea care s-a abătut asupra satului este fiica lui Stroe. Toţi au strigat: „Da, fiica lui Stroe este cauza, ea este vrăjitoarea!“.
Seara, când cocoşii au făcut a doua strigare, trei ţărani s-au strecarat în curtea lui Stroe şi, pătrunzând în casă, s-au năpustit asupra tinerei fete pe care au legat-o şi au dus-o în munţii de la marginea satului, omorând-o şi îngropând-o. A doua zi dimineaţa, din locul unde a fost îngropată fiica lui Stroe a ţâşnit un izvor cu apă rece şi limpede, care vindeca pe toţi cei care se spălau aici. Legenda apare în monografia satului Măcin scrisă de N. C. Munteanu – Sculeni.
Pomul dorinţelor
Pomul dorinţelor de lângă Războieni este un copac solitar care creşte în locul unde izvorăşte un pârâu. După slujba de Izvorul Tămăduirii, localnicii vin aici şi îşi pun o dorinţă, legând de crengile acestui arbore o bucăţică de cârpă, un şnur sau un obiect personal. Un fenomen asemănător era la Fântâna Smeului de la Niculiţel. Se credea că ea izvorăşte doar de Sfântul Tănase /Atanasie. Cine se spăla se vindeca de boli şi lăsa o cârpă pe mărăcini în semn de aruncare a bolilor, ne explică muzeograful Alexandru Chiselev.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii datează de la jumătatea primului mileniu creştin. Credinţa spune că Leon cel Mare (457-474), înainte de a deveni împăratul Bizanţului, se plimba prin pădurea de lângă Constantinopol, când a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut apă. La sfatul Maicii Domnului, Leon a găsit un izvor şi l-a ajutat bătrânul să bea apă, apoi l-a spălat pe ochi. Acesta îşi recapătă vederea, mulţumindu-i Maicii Domnului care i-a ghidat într-acolo.
Pomul dorinţelor
Vă mai recomandăm
FOTO VIDEO Pelerinaj la Mănăstirea Dervent. Mii de credincioşi au mers la Izvorul Tămăduirii
Dervent, locul unde curge Izvorul Tămăduirii
Locurile unde curge Izvorul Tămăduirii. Praznicul miracolelor este serbat în Vinerea Luminată