La pas prin cei mai vechi munți din România. Peisaje de basm din tărâmul balaurului dobrogean și al vulturului pleșuv

Parcul Naţional Munţii Măcinului este o destinație turistică unică în România: pe culmile celor mai vechi munți din țară se regăsește jumătate din flora țării.

Parcul Naţional Munţii Măcinului are o suprafaţă de peste 11 hectare, fiind împărţit în două zone: Culmea Pricopanului şi Munţii Măcinului.

Peisajul şi patrimoniul natural din Munţii Măcin pot fi admirate prin practicarea cicloturismului. În Parcul Național Munții Măcinului sunt marcate 10 trasee de cicloturism de dificultate medie care unesc comunităţile învecinate parcului pe drumurile preexistente.

Traseul ecvestru este de 16 kilometri lungime, pe ruta Cerna – Valea Arsu – Vf. Şaua Mare, Vf. Arheuziu – Vf. Archizel – Vf. Lifante – Vf. Pietrele Albe – Vf. Mangina – Valea Puturoasa – Padoc cai.

Punctul de plecare al traseului este Padocul de cai situat la 4 km de localitatea Cerna si continua pe Valea Arsu – Vf. Şaua Mare, Vf. Arheuziu – Vf. Archizel – Vf. Lifante – Vf. Pietrele Albe – Vf. Mangina – Valea Puturoasa – Padoc

Traseul este un circuit de 13 kilometri cu urcuşuri şi coborâşuri domoale ce străbate piscurile de pe latura sudică a parcului presărată cu poieni de stepă cu stâncării, poieni ce asigură panorame largi asupra Depresiunii Cernei şi asupra celorlalte piscuri sudice ale Munţilor Măcin. Poienile cu pajişti şi stâncărie alternează cu porţiuni de pădure şi rarişte.

Pe acest traseu, turistul călare urmează un drum de pământ ce trece printre culturi agricole şi vii, după care intră în perimetrul parcului unde întâlneşte, pe măsură ce urcă spre vârful Arsu, habitate de silvostepă – rarişti de stejar pufos, mojdrean, păr argintiu şi cărpiniţă, pajişti de stepă şi asociaţii saxicole pe piscuri. Coborârea se face printre podgoriile de viţă nobilă care acoperă bazinul văii Puturoasa.

Alături de peisajul unic, turistii au ocazia să observe pe lungimea traseului specii precum: Clopoţelul dobrogean, Garofiţa pitică, Dediţei, fluturi endemici, Ţestoasă dobrogeană, Guşterul dobrogean, Şopârla de frunzar, Şopârla de stepă, dar și păsări protejate la nivel internaţional: Şorecarul mare, Pietrarul și mamifere Cerbul carpatin, Jderul de piatră, Jderul de copac, Şacalul auriu.

Fauna Munţilor Măcin conține specii rare şi protejate, prin reglementările internaţionale. Acest paradis al biodiversităţii adună: 181 specii de păsări, dintre care 37 sunt strict protejate la nivel internaţional, fiind menţionate în Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna; 47 de specii de mamifere; 1.436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi; 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni.

Dintre speciile de mamifere se pot enumera: cerbul carpatin, prezent în Dobrogea numai în Munţii Măcinului, căpriorul, mistreţul, iepurele, vulpea, pisica sălbatică, râsul semnalat în zona Hamcearca şi prezenţă incertă în areal, dihorul pătat, jderul de piatră. În ultimii ani a apărut şi s-a înmulţit exploziv şacalul, principalul prădător al mamiferelor din parc.

Importanţa deosebită pentru ştiinţă şi pentru biodiversitatea Munţilor Măcin o reprezintă speciile rare şi pe cale de dispariţie din care enumerăm: broasca ţestoasă – monument al naturii, balaurul dobrogean, cel mai mare şi mai rar şarpe din ţară, dihorul de stepă, vipera cu corn, vulturul pleşuv brun, ciocănitoarea neagră, dumbrăveanca.

Marea bogăţie de floră şi vegetaţie a Munţilor Măcin este reprezentată de aproape 1.900 specii de plante reprezentând aproximativ 50% din Flora României ce vegetează pe 0.05% din suprafaţa ţării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27 specii sunt endemice pentru regiune.