Dobrogea, tărâmul morilor de vânt. Blestemul din Letea: cum au sfârşit cei care au confiscat moara unui ţăran
0Patru tineri pasionaţi de viaţa şi de istoria Deltei Dunării au scos la lumină poveşti neştiute despre morile de vânt din ţinutul apelor.
Doi tineri din Iaşi au vizitat în urmă cu câţiva ani Delta Dunării şi s-au îndrăgostit pentru totdeauna de acest ţinut. Au înfiinţat Asociaţia pentru Transformarea prin Educaţie în Delta Dunării (TEDD) şi împreună cu doi tulceni încearcă să reconstituie imaginea pierdută a Deltei.
„Totul a pornit de la o mare iubire, mai veche sau recent descoperită, şi anume Delta Dunării… cea reală, necosmetizată, binecuvântată şi totodată condamnată, cu oameni reali care-şi trăiesc bucuriile şi tristeţile înconjuraţi de ape“, mărturisesc ei.
Din asociaţie fac parte Andrei Cosmin Mocanu Irimiţă (preşedinte), Iuliana Titov (vicepreşedinte), Corina Oana Mocanu Irimiţă (membru) şi Alexandru Chiselev (secretar).
Au ascultat poveşti din lumea apelor şi le-au transmis mai departe. Aşa am aflat şi noi două destine tragice legate de morile de vânt. Povestitori au fost Gherasim Maxim (94 ani) şi Ana Chiselev (89 ani).
Blestemul soţiei morarului
Roman Usatenko din Letea era un om muncitor. Pentru că nu a vrut să predea C.A.P.-iştilor uiumul sau urluiala (un anumit procent din cantitatea de făină măcinată) şi i-a sfidat (chiar umilit), a fost judecat de o instanţă la Galaţi şi a fost trimis să muncească la Canal.
Moara i-a fost confiscată, iar casa la fel. Nevasta, cu cei patru copii ai săi, ajunsese să stătea cu chirie în propria-i casă. În cele din urmă, morarul sfârşeşte şi este îngropat fără de cruce, la marginea unui sat străin de obârşie.
Euhemia, nevasta morarului, sleită de puteri, îşi plângea amarul de fiecare dată când mergea la biserică şi-i blestema pe cei ce i-au distrus familia.
Timpul a răzbunat-o pe deplin. Şi activistul de partid şi martorii mincinoşi şi familia lor au suferit crunt. Au paralizat, au orbit, au fost ucişi… s-au stins, pe rând, cu toţii. Moara s-a degradat şi a căzut, amintind de blestemul Euhemiei.
Feciorii lui Roman, Fora şi Zenovei (Zicu), au murit şi ei de tineri. Moara lui Zicu a fost cumpărată şi mutată la C.A. Rosetti, fiind până în 2006 ultima moară de vânt din Deltă (moara lui moş Cârlan).
Aceasta a dispărut subit, iar secretul cumpărătorului şi locului în care se află acum a fost luat în mormânt odată cu moartea ultimului proprietar.
Trei mori, trei fraţi, doi morţi
La marginea satului Letea se vedeau în trecut siluetele a trei mori de vânt (mleni în dialectul locului). Ele aparţineau fraţilor Kiselev: Pavel, Simion şi Pantelei. Cercetătorul-mulinolog Hedwig Ruşdea propunea într-un raport de deplasare în Dobrogea din 1964 să nu se demoleze două din cele trei mori de vânt încă existente la Letea, ci să fie reparate, constituind o mică rezervaţie etnografică.
Moara are în imaginarul popular şi un simbolism malefic. Aşezată într-un spaţiu marginal, moara este asociată cu forţele demonice, măcinarea ei simbolizând şi măcinarea zilelor omului. Iar întâmplările nefericite au alimentat imaginea acestor maşinării infernale. Unele mori au ars trăsnite, altele au fost luate de vânt, altele au luat vieţi.
Moara lui Pavel şi-a luat tributul de două ori. Gheorghe, flăcău voinic, a fost prins şi tras pe jumătate în mecanismul de măcinare, într-o zi vântoasă. A doua zi moara măcina din nou, doar boabele de grâu mai simţind gustul sângelui jertfit. Al doilea s-a prăpădit Parfil Dima. Când s-a proptit de parul cu care se întorcea moara în direcţia vântului, a apăsat piedica puştii încărcate cu care mergea de obicei la vânătoare. Şi a murit pe loc. Apoi, moara a intrat în patrimoniul cooperative şi a început să se deterioreze, iar într-o noapte a fost luată de vânt.
Tărâmul morilor de vânt
Măcinatul grânelor în Dobrogea se făcea în trecut cu ajutorul morilor de vânt. În anul 1901, pe tot cuprinsul Dobrogei erau 639 mori de vânt, din care 437 în Tulcea.
În prezent, există mai multe mori de vânt dobrogene la Bucureşti şi Sibiu decât în Dobrogea. Din cele peste 600 de mori de la nivelul anului 1901, mai poate fi admirată una singură, la Celic Dere.
Vă mai recomandăm:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav