Au apărut primii ghiocei în Pădurea Babadag. Care este legenda vestitorului primăverii

În Pădurea Babadag zăpada încă înveleşte pământul, însă ghioceii au apărut, ca în fiecare an. Este momentul în care mulţi localnici o iau la pas printre copaci pentru a culege vestitorii primăverii pe care apoi îi vinde la margine de drum.

În această perioadă, aproape că nu există casă în zonă la poarta căreia să nu se vândă ghiocei. Un bucheţel cu plăpândele flori este dat cu unul – doi lei.

Puţini ştiu însă că aceşti ghiocei sunt înscrişi pe Lista Roşie a speciilor periclitate. Ghiocelul dobrogean se întâlneşte doar în nordul Dobrogei, în regiunea Măcin - Isaccea - Teliţa - Babadag – Enisala. Cea mai mare rezervaţie de ghiocei dobrogeni se află în Podişul Babadag. Ghioceii de aici sunt mai mari şi mai parfumaţi.

O legendă spune că, demult, copiii vântului de primăvară şi-au pierdut mama, iar tatăl lor s-a căsătorit cu fiica vântului de miază-noapte, care avea o fire rece şi ursuză. Mama vitregă i-a alungat pe copii de acasă pe o vreme rea. Pentru că nu mai puteau să reziste în frig, copiii s-au rugat lui Dumnezeu să le vină în ajutor, iar el i-a refăcut în primele flori ale primăverii – ghioceii.  

Conform unei alte legende, după alungarea lui Adam şi a Evei din Rai, un înger a transformat fulgii de zăpadă în ghoicei, pe care le-a dăruit lor, ca simbol al speranţei şi al izbăvirii de păcat.

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place”.
Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă: „Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”.
Iarba a refuzat-o.
A rugat atunci macul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii. Tristă şi amărâta, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia ii spune şi lui necazul: „Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!”.
Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus: „Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”.
Zăpada a primit cu bucurie darul ghiocelului.
De atunci, ea poarta veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară de cum începe să se arate primăvara.