Povestea hanului Ana Lugojana, apărut pe marginea drumului după ce primul secretar comunist a rămas în pană cu Dacia FOTO
0Un restaurant aflat în Timiş, pe drumul naţional care face legătura între Lugoj şi Făget, cunoscut ca hanul „Ana Lugojana“, a devenit faimos pentru clătite. Toţi turiştii care trec prin zonă opresc pentru a încerca delicioasele preparate. Puțini știu însă cum s-a născut acest loc.
Nu departe de Lugoj, la nouă kilometri, pe drumul naţional care face legătura cu Făget, este un han unde se spune că se mânca cele mai bune clătite, făcute după o rețetă unică.
Hanul „Ana Lugojeana” a apărut în 1973, după ce primul-secretar al Comitetului municipal PCR, Mihai Telescu, a rămas în pană cu Dacia. Liderul comunist și-a întins o pătură pe iarnă și a stat două ore până să fie reparată mașina. Așa i-a venit ideea ca în acel loc să se facă un han, un loc unde oamenii se pot odihni. Zis și făcut. Autoritățile au executat rapid planul.
„Locul a fost ales de soartă dacă putem spune așa. Primul secretar al partidului pe Timiș, renumitul Telescu, a plecat cu președintele cooperației Buftea, într-un control, la cooperativele de la Făget, Tomești și Margina. Și când au ajuns în acest loc, s-a stricat mașina și au stat două ore. Șoferul i-a adus o pătură lui Telescu și au stat sub pom. Și la un moment dat, Telescu a spus: <Ce frumos ar fi să facem un loc de odihnă pentru oamenii muncii>. Și în scurt timp au început să construaiscă acest han al Cooperației. Totul s-a făcut cu muncă voluntară. Sunte peste 50 de ani de atunci”, a povestit Gheorghe Oniga, fost angajat al Cooperației Lugoj, care a participat la punerea pietrei de temelie a hanului.
Renumit pentru clătite și șnițele
Pentru că unitatea avea nevoie și de oameni calificați, l-au adus pe fostul șef al restaurantului Dacia din Lugoj, Molnar Pall. Bucătăria hanului a avut de la început două preparate care au și devenit renumite în zonă: șnițelul vienez și clătitele flambate.
„Când <Pally-bacsi> a ieșit la pensie, a venit nepotul lui. Dar hanul a devenit renumit prin faptul că era exceptat de la acele ore de închidere. Ei nu trebuiau să închidă. Era tolerat, ăsta este cuvântul. Aici se țineau evenimente joi, vineri, sâmbătă și duminică. Aveau un cort, se puteau ține nunțile aici”, a mai spus Oniga.
Atunci când au făcut hanul, nu s-au gândit că nu este apă. Mai bine de 15 ani s-a cărat apa cu cisterna de la Lugoj.
„Venea zilnic țisterna și descărca apa, să poată funcționa hanul. Dar a fost un loc plăcut, unde putea veni și cu bicicleta, chiar și pe jos, pe care lugojenii l-au îndrăgit. Inițial nu avea locuri de cazare. Dar având un pod, pe la sârșitul anilor '70 au amenajat acolo și camere”, a mai adăugat Oniga.
Lagat de clătilele flambate, denumite în Banat şi „scovergi“, s-a păstrat până în ziua de azi rețeta lui Molnar Pall. Clătitele sunt făcute la cuptor cu stafide, vanilie şi bezea.
Recent a fost reabilitat hanul
Interesant este că hanul este tot al Cooperației de Consum, care nu a fost desființată după Revoluția din 1989.
„Când au venit comuniștii la putere, au avut o ură față de proprietatea privată. Dar ca să fie și ei în lume, au spus că și ei au proprietate privată. Această proprietate era Cooperația de Consum, numită Proprietate privată de grup. Era doar o teorie. Dar era împărțită în Intreprinderile de oraș, care țineau orașele, cu alimentări, birturi etc, iar Cooperația ținea satele. Deși aveam sediul în Lugoj, noi dădeam marfa doar la sate. După 90 a dispărut comerțul de stat, a dispărut comerțul cooperatist, deși aveau mijloace de transport, magazine, depozite, tot ce trebuie. Totul a dispărut. Hanul a rămas Cooperației, care mai are puțini angajați, care sunt ținuți cu salarii din chirii”, a mai declarat Gheorghe Oniga, care a fost ani buni șef de depozit al Cooperației Lugoj.
După anii 2000, activitatea a cunoscut un regres, care a culminat odată cu deschiderea autostrăzii și reducerea traficului de pe DN 68. A fost închis și redeschis de mai multe ori, însă investițiile realizate acolo au fost minore.
Recent a fost reabilitat întreg perimetru, de la clădire, grupuri sanitare, terase, alei și spații verzi. A apărut și un parc de joacă pentru copii și o mică grădină zoologică, unde pot fi văzute diverse specii de păsări și mult îndrăgiții ponei.