FOTO Misterioasele catacombe de sub Domul Catolic din Piaţa Unirii
0Unul dintre cele mai misterioase locuri din Timişoara este fără îndoială cripta aflată sub Domul Romano-Catolic. Aici se află unele dintre cele mai vechi morminte din oraş.
Intrarea în subteran se face pe o uşă aflată în spatele Domului. Urmează câteva trepte de coborât, iar apoi în stânga şi în dreapta tunelului se zăresc plăcile funerare ale celor care se odihnesc acolo. Mormintele sunt zidite. Tunelul se află chiar sub altarul principal al Domului şi este în formă de cruce latină.
De-a lungul veacurilor aici au fost înmormântaţi episcopii, canonicii şi o serie întreagă de militari de rang înalt şi comandanţi ai cetăţii Timişoara.
„Prima înmormântare a avut loc aici în 1740. Este vorba de un canonic, Carlo Tazzoli, care era de origine italiană şi a venit în Banat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, împreună cu coloniştii italieni de la Carani”, spune Claudiu Călin, arhivist la Episcopia Romano-Catolică.
Carlo Tazzoli a fost înmormântat în pardoseală. Este singurul mormânt de acest fel în cripta de sub Dom. „Hic dormiunt primitia hic dormientium Carolus Tazzoli hui secclesia cat canonicus obit MDCCXL”, scrie pe piatra tombală. Trecera timpului şi-a pus amprenta, cărămizile din jurul mormântului fiind scufundate.
Printre cei înmormântaţi în aici se află şi Szentklaray Jeno (1843-1925), membrul Academiei Maghiare de Ştiinţe, care la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a fost cunoscut ca un mare istoric.
În veacul al XVIII-lea au activat în această catedrală episcopi precum Nikolaus Stanislavich (1694-1750), care a sosit în Banat împreună cu coloniştii bulgari, şi care a contribuit nemijlocit la înaintarea lucrărilor la Dom.
Pacha şi Boros, victimele comunismului
Printre episcopii din secolul al XX-lea îi putem aminti pe Augustin Pacha (1870-1954) şi Adalbert Boros (1908-2003), cei care în perioada comunistă au avut foarte mult de suferit, fiind arestaţi, închişi şi torturaţi, iar după lungi perioada de detenţie eliberaţi.
Pacha a fost arestat în 1950, la vârsta de 80 de ani, fiind acuzat de spionaj în favparea Vaticanului şi a puterilor occidentale. Pentru acest păcat inventat de comunişti a trebuit să stea patru ani în închisoare fiind eliberat doar atunci când era pe moarte.
Episcopul Adalbert Boros a făcut cei mai mulţi ani de închisoare, 14 ani, din care un an şi jumătate la izolare completă. A încetat din viaţă în anul 2003 şi a fost înmormântat alături de predecesorii săi.
Ultimul episcop îngropat în cripta de sub Dom a fost Sebastian Kräuter, care trăit între 1922 şi 2008.
Printre mormintele se mai pot citi nume precum Speth Karoly (1822-1904), Ladislau Köszeghy (1745-1898), Dolencz Jozsef (1809-1901), Alexander Csajághy (1810-1860), Alexander Bonnaz (1812-1889), Alexan¬der Dessewffy (1834-1907), Jozsef Németh (1831-1916), Frigyer Ivan (1808-1987), Josephus Korner (1888-1947), Lothar Unterweger (1880-1849), Olajos Jozsef (1830-1885), Georgius Bauer (1843-1925), Mathias Ferch (1869-1938), Franciscus Blaskovics (1864-1937), Paulus Magyary (1857-1937), Johanes Kramp (1845-1922), Kun Laszlo (1842-1908) sau Engels Janos (1842-1912).
Generalul care a condus armata austriacă în Timişoara
Tot în Dom este înmormântat şi Georg Rukawina (1777-1849) comadantul trupelor austriece în timpul Revoluţiei Maghiare din 1848-1849. Placa funerară a acestuia se află însă chiar în biserică. Tot în criptă se află înmormântat şi comandantul Karl Freiherr Von Braum.
Se pare că iniţial cripta a fost mult mai mare, dar pereţii au fost zidiţi. Ca atare nici nu se cunoaşte cu exactitate numărul celor care sunt înmormântaţi. Există câteva pietre funerare care amintesc de militarii care sunt îngropaţi, dar nu sunt nominale.
“Unele morminte sunt şi azi vizibile, altele, se ştie că titularii au fost înhumaţi în cripta Domului (episcopul Emericus Christovich, mort în 1798), dar din păcate mormintele nu se mai cunosc”, a mai spus Claudiu Călin.
În vremuri tulburi de război şi asedii a constituit loc de refugiu pentru locuitorii oraşului sau pentru bunurile culturale şi de artă ascunse aici. În timpul asediului cetăţii din 1849, sute de locuitori ai Timişoarei s-au adăpositi de bombardamente în aceste catacombe.
Cripta Domnului este deschisă la pelerinaje, pentru turiştii din 'ară sau străinătate. De asemenea, se coboară la importantele celebrări liturgice şi de Ziua Morţilor, pe 1 noiembrie.
„Vizitarea se poate face doar cu acordul Episcopiei şi cu un ghid desemnat de aceasta, în cadru organizat, pentru a păstra caracterul sobru şi liniştea acestui vechi lăcaş funerar”, a explicat Călin.
Cea mai importantă operă barocă din Timişoara
Domul Romano-Catolic a fost construit în două etape: 1736-1751 şi 1755-1774. Biserica este realizată în stilul baroc.Turlele au o înălţime redusă, determinată de apropierea zidului cetăţii. Interiorul este bogat şi somptuos, remarcându-se cele nouă altare decorate în stil baroc şi rococo, sculptate de vienezul Johan Müller, împodobite cu icoane vechi, orga în stil Ludovic al XVI-lea, realizat de Leopold Wegenstein, copie a celebrei orgi din biserica Sf. Suplice din Paris, dar şi uşile de stejar ornamentate cu grilaje din nichel pur. Catedrala Romano-Catolică este considerată a fi cea mai unitară şi reprezentativă construcţie barocă a Timişoarei şi una dintre cele mai valoroase existente în Banat.
Proiectul iniţial, posibil a fi realizat de Jacob Schelblauer (consilier al oraşului Viena), a fost materializat între anii 1736 şi 1774, iar execuţia trădează, în ciuda celor patru constructori (Kaspar Dissel, Johann Lechner, Carl Alexander Steinlein, Johann Theodor Kostka), ce s-au succedat la conducerea lucrărilor, o stăpânire perfectă a tehnicilor barocului.
În prezent în Dom se ţin regulat liturghii în limbile maghiară, germană şi română.
FOTO Sfântul Gerhard de Cenad – un brand cultural bănăţean uitat pe nedrept în România