De unde provin clătitele, desertul răspândit în toate colţurile lumii VIDEO
0Cătitele se obţin foarte uşor prin coacerea unui aluat făcut din făină, ouă, apă, lapte şi sare. Pot fi umplute cu dulceţuri, ciocolată, brânză sau carne.
Istoria clătitelor nu este uşor de aflat, având în vedere că există numeroase variate. Fiecare ţară are o versiune asupra acestor bunătăţi răspânite practic în toate colţurile lumii. Unele surse spun că pentru a afla istoria clătitelor, trebuie să ne întoarcem până în epoca romanilor.
De pe urma romanilor
Este posibil ca încă din acele vremuri să se fi prăjit pe pietre rotunde, de unde s-a păstrat şi forma actuală. Făina, apa şi sarea erau la îndemâna legiunilor romane, aceste ingrediente puteau fi ţinute mult fără să se altereze. Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceaste preparate s-au răspândit pe drumurile străbătut de legiunile romane, de-a lungul Dunării, cât şi regiuni din Germania, Franţa şi Anglia.
Plakous-ul din Grecia Antică
Grecii susţin că lor li se datorează apariţia clătitelor, încă din perioada antică. Mai mult, cronicarul Aethenaus povesteşte cum era preparat acest desert numit „plakous”: 500 de grame făină, 60 mililitri de vin alb, tot atâta lapte şi puţină sare. Se asezonau cu miere şi uneori cu brânză.
Crepes-ul francez
Pe Wikipedia aflăm despte clătită că este o specialitate bretonă (o regiune din nord-vestul Franţei), care a devenit cunoscută şi apreciată rapid în toată lumea.
“Pot fi atât dulci («crepes»), cât şi sărate («galette»), iar umpluturile variază de la cele mai simple (zahăr, dulceaţă, miere, ciocolată), până la combinaţii spectaculoase şi incitante. Original, clătitele se serveau cu cidru, ulterior a apărut cea mai spectaculoasă formă de prezentare a clătitelor «crepes Suzette» (clătite flambate în lichior şi suc de portocale)”.
Sărbătoarea clătitelor
În Franţa chiar există o sărbătoare, “La Chandeleur” (2 februarie), la care se servesc clătite, în mod tradiţional. “Legenda zice că persoana care reuşeşte în această zi să arunce o clătită în sus şi să o prindă în tigaie cu dreapta, în timp ce ţine o monedă de aur în stânga, va avea noroc de bogăţie şi prosperitate tot anul”, aflăm de pe Wikipedia.org.
Şi în Anglia există o sărbătoare a clătitelor: “Shrove Tuesday” sau “Pancake Tuesday”.
Cea mai mare clătită din lume, aflată în Cartea Recordurilor, a fost realizată în 1994, în oraşul Rochdale din Anglia: avea diametrul de 15 metri, trei tone şi în jur de două milioane de calorii.
În regiunea germană se numeşte “palatschinke”, în Serbia “palacinka”, în maghiară “palacsinta”, în slovacă “palacinka”.
Dulce şi sărat
Clătita se obţine prin coacerea unei foi subţiri de aluat făcut din făină, ouă, lapte, apă şi sare, de obicei sub formă rotundă. Se poate umple cu dulceaţă, gem, ciocolată, brânză, în variante dulci, dar şi cu brânză sărată, carne, legume, pentru cele sărate.
Iată cât de uşor este să prepari clătitele:
Clătitele sunt nelipsite în Asia. În Thailanda, se află printre produsele cele mai frecvent întâlnite la vânzătorii amulanţi. Aceste clătite se numesc "roti" şi provin din sudul ţării. Puteţi vedea mai jos cum se prepară.
Citiţi şi
Secretele langoşului: gogoaşa delicioasă care îi încântă pe români provine din bucătăria maghiară
Povestea tortului Doboş. Delicatesa a fost inventată de un cofetar maghiar în 1884 şi a stârnit admiraţia împăratului Franz Jozef şi a reginei Elisabeta „Sissi“