21 decembrie 1989. Planul „Tunetul şi Fulgerul”. 50 de tancuri, TAB-uri, elicoptere şi 22.000 de olteni se prăgăteau de măcel în Timişoara
0În dimineaţa zilei de 21 decembrie, între orele 8.00-11.00, la Timişoara au sosit trenurile cu detaşamentele de Gărzi Patrotice din judeţele Olt, Mehedinţi, Vâlcea şi Dolj. Peste 20.000 de olteni înarmaţi cu bâte şi coordonaţi de securişti erau pregătiţi să facă „ordine” în Timişoara.
Începând din 20 decembrie, regimul Ceauşescu a pierdut puterea în Timişoara. Generalul Ştefan Guşă-şeful Marelui Stat Major al Armatei române, a ordonat retragerea militarilor în cazărmi, în speranţa ca atmosfera se va calma. Au sosit la Timişoara şi prim-ministrul Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, secretartul CC al PCR, alături alţi trei miniştri. Pe aeroportul din Timişoara au fost întâmpinaţi de Ion Coman. Dăscălescu l-a întrebat: „Unde este armata? În cazărmi? Ce caută în cazărmi? De ce nu ne apără?”. Coman i-a răspuns: „Pentru că nu se mai poate face nimic!”. „Aţi pierdut din mână Timişoara!”, a tunat Dăscălescu. „Timişoara este în mâinile timişorenilor!”, a răspuns generalul Guşă.
Dăscălescu şi Bobu au apărut la balconul Operei, însă aceştia au fost huiduiţi. S-au întâlnit apoi cu reprezentanţii Frontului Democrat Român, care le-au înmânat lista cu revendicările.
La ora 23.30 a intrat în vigoare starea de necesitate în judeţul Timiş, emisă prin decret prezidenţial. Toate unităţile Miliţiei şi Gărzilor Patriotice din judeţ trebuiau să fie gata de luptă. Ion Coman l-a numit pe Victor Atanasie Stănculescu şef al comandamentului din judeţul Timiş. Stănculescu a fugit însă de răspundere. S-a dus la Spitalul Militar din Timişoara şi l-a rugat pe comandantul de acolo să-l bage în pat. Neputând conta pe Stănculescu, Coman i-a încredinţat comanda lui Mihai Chiţac.
Coman l-a sunat apoi pe Ceauşescu şi i-a relatat că străzile Timişoarei sunt plinde de oameni iar intervenţia militară ar însemna un veritabil măcel.
În noaptea de 21 decembrie, la ora 3.40, Constantin Dăscălescu părăseşte pe ascuns sediul
Comitetului Judeţean de partid şi s-a întors la Bucureşti.
Eşecul acţiunii de tip mineriadă
Între orele 8.00-11.00, la Timişoara au sosit trenurile cu detaşamentele de Gărzi Patrotice din judeţele Olt, Mehedinţi, Vâlcea şi Dolj. Aproximativ 22.000 de olteni erau pregătiţi să facă „ordine” în Timişoara. Timişoara se afla în pragul unui război civil. Oltenii erau îmbrăcaţi în uniforme specifice şi cu ciomege special confecţionate şi erau dirijaţi de securişti. Aceştia ştiau că vor avea de înfruntat forţele de invazie ungureşti şi iugoslave, care sunt ajutate de huliganii şi beţivii din Timişoara.
Generalii aflaţi la Timişoara au întocmit planul „Tunetul şi Fulgerul”, ce prevedea atacarea demonstranţilor din Piaţa Operei cu unităţi de TAB-uri şi două elicoptere dinspre Catedrală şi 50 de tancuri dinspre Hotelul Continental. Unităţile militare din cazarma Oituz trebuiau să înconjoare circular zona, pentru a împiedica pătrunderea altor protestatari.
Demonstranţii din Piaţa Operei urmau să fie dispersaţi şi arestaţi, iar în locul lor urmau să intre două coloane de muncitori aduşi de către activiştii de partid de pe platforma industrială din Calea Buziaşului, urmaţi de militarii MapN şi cei 22.000 de gărzi patriotice din Oltenia.
La ora 9 începuse deja în centrul oraşului un miting care care au participat proximativ 100.000 de timişoreni. De la balconul Operei a fost citit textul Proclamaţiei Forntului Democrat Român.
Odată ajunşi la Timişoara, văzând numărul mare de oameni din stradă, de frică, unii dintre ei au fraternizat cu cei din Piaţa Operei. Majoritatea au rămas însă garniturile de trenuri, care mai apoi au fost întoarse în Oltenia.
Paraşutiştii de la Caracal pregăteau să ia cu asalt Opera
În după-amiaza zilei de 21 decembrie, la sediul Diviziei Mecanizate din Piaţa Libertăţii, cu aprobarea generalului Ion Coman, în colaborare cu forţele M.I. s-a întocmai un plan de cucerire a Operei din Timişoara, devenit baza revoluţionarilor.
Echipe ale securităţii, în cooperare cu militarii DIA şi paraşutiştii din Caracal, urmau să ia cu asalt balconul Operei, pentru a-i aresta pe membri FDR, a captura armamentul aflat în posesia revoluţionarilor şi a confisca staţia de amplificare prin care se făcea propaganda anti-comunistă. Din fericire, au început mitingurile la Lugoj, Arad, apoi de la Bucureşti, Sibiu, Cluj, Târgu Mureş şi Braşov. Astfel că planul nu a mai fost pus în aplicare.
Se estimau în jur de 2.000 de morţi, răniţi şi arestaţi din rândul demonstranţilor. Documentele au fost distruse ulterior, inclusiv file din Jurnalul de luptă a Diviziei Mecanizate Timişoara.
Citeşte şi:
18 decembrie 1989. Elena Ceauşescu ordonă: „Trageţi cu tunul în Catedrală, să terminaţi odată cu ea!”
17 decembrie 1989. „Într-o oră să fie restabilită complet liniştea în Timişoara“. „A început să se tragă deja. Coman vă raportează...“