Urmele lăsate în România de marele sculptor Carol Storck. Artistul a fost nevoit să se refugieze la Târgovişte în 1848

Sculptorul Storck Carol a fost nevoit să părăsească Parisul din cauza Revoluţiei de la 1848 şi s-a stabilit la Târgovişte, unde a realizat mai multe lucrări – busturi de personalităţi, care dăinuie şi astăzi.

Carol Storck (21.V.1826, Hanau, Germania – 18.V.1897, Bucureşti) a fost nevoit să părăsească Parisul, unde studia şi lucra pe un post de cizelator, din cauza revoluţiei de la 1848. Stabilit în Ţara Românească a fost solicitat pentru realizarea unor lucrări de sculptură ornamentală şi funerară. 

Potrivit Enciclopediei Oraşului Târgovişte, Carol a lucrat la început şi ca modelator în atelierul de ornamente al lui George Fless, apoi s-a perfecţionat la München între 1857-1858 în arta statuară. La întoarcere şi-a înfiinţat un atelier de teracote, apoi de piatră şi de sculptură în lemn. S-a remarcat la expoziţiile internaţionale din 1882, 1997.  

S-a făcut cunoscut prin realizarea busturilor domnitorilor Al. I. Cuza şi Carol I. În calitatea sa profesor de sculptură la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti (1865-1887) s-a remarcat şi prin conceperea unor monumente comemorative înclinate Războiului de Independenţă (Griviţa, Smârdan, Prahova, Vidin). 

Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiţie din Bucureşti, numeroase busturi şi sculpturi funerare, precum şi Statuia dr. Carol Davila. Această statuie a fost ridicată la iniţiativa Primului Congres Medical Naţional, care a avut loc la Bucureşti, în 1884. 

FOTO http://stefangrigorescu-ialomita.blogspot.ro

La Viforâta a conceput şi realizat din însărcinarea lui Carol I, monumentul generalul Matei Vlădescu, aghiotant al regelui, realizat din marmură albă, precum şi cel al profesorului Vasile Vizante, apărătorul răsculaţilor bivolari din Giurgiu la 1873, realizat tot de Carol Storck.

Tot Carol Storck este autorul statuii părintelui picturii moderne românesti şi al învaţământului artistic din Bucureşti, Theodor Aman, monument plasat, abia în 1992, la mormântul artistului, potrivit wikipedia.org.