Cultura pe care se axează pomicultorii din patria Frumosului de Voinești. „Vremea e mai caldă în ultimii ani și merge bine“
0Pomicultorii din Voinești (Dâmbovița), patria în care a văzut lumina zilei cunoscutul soi Frumosul de Voinești, caută să-și diversifice gama de fructe, pentru a rezista pe piață, în condițiile în care importurile le taie aripile, de cele mai multe ori.
Sunt producători care au renunțat la mere și au plantat fie cireși, vișini, gutui, iar mai nou s-au plantat mii de piersici. Dintre toate, merele de Voinești sunt, de departe, vedetele regiunii, cunoscute pentru calitatea lor gustativă de excepție, dar vin tare din urmă piersicii.
„În Voinești se exploatează în continuare. Pot să spun că 80% din ce se plantează reprezintă plantații superintensive, mari, cu irigații. Dar în zona noastră vine din urmă tare piersicul. S-au plantat mii de piersici pentru că vremea e din ce în ce mai caldă în ultimii ani și merge bine. Cei care au înființat plantații e clar că le merge bine, pentru că sunt moderne și dau randament. Costurile inițiale sunt mari, dar se amortizează destul de repede, în câțiva ani. Bazinul Voinești rămâne în continuare emblema pomiculturii românești”, spune ing. Ion Oprea, fost director al Direcției Agricole Dâmbovița și producător.
Cum fac pomicultorii față importurilor masive
Asocierea producătorilor din Voinești, localitate cunoscută în toată țara pentru producția de mere, dă roade. Creatorii Frumosului de Voinești au înființat, în ultimii ani asociații și cooperative agricole care au încheiat colaborări cu marile lanțuri de supramarketuri, pentru care va livra mere și prune. În ultima vreme, voineștenii au mai lăsat din orgolii și au înțeles că dacă se asociază au numai de câștigat.
„Sunt persoane care au câștigat proiecte europene și au construit depozite. Dacă au depozite le trebuie marfă, și atunci cumpără marfă și de la ceilalți pomicultori. Eu tot văd articole că cei de pe Valea Dâmboviței scot pomii și pun grâu, cartofi. Nu e chiar așa. Sunt și terenuri care au rămas neîngrijite, pentru că sunt persoane în vârstă care nu se mai pot ocupa, copiii au plecat și automat livezile au rămas neîngrijite. Pe de altă parte, nimeni nu mai ia în arendă, pentru că sunt costurile mult prea mari cu întreținerea și s-ar putea ca dacă ai o brumă târzie sau secetă, lucrurile să degenereze și riști să nu scoți ce ai cheltuit. Oamenii se mai feresc”, mai pune ing. Ion Oprea.
Un exemplu de asociere este Cooperativa Agricolă din Voinești specializată în pomicultură, ramură ce i-a adus cu timpul renumele la nivel național. Alcătuită din 7 familii, deţine o suprafaţă de teren de aproximativ 78 ha, destinate culturilor de mere (50 ha), cireșe (9 ha), prune (10 ha) și pere (9 ha).
„Producătorii ori s-au unit ori colaborează cu anumite grupuri de producători, astfel de sunt destui care vând în lanțurile de supermarketuri. Avantajul este că vinzi, nu mai stai cu marfa în beci, pentru că încă mai există problema desfacerii. Să sperăm că o să fie din ce în ce mai bine. Consumatorul final vedem că se îndreaptă din ce în ce mai mult către producția românească”, mai spune fostul director al Direcției Agricole Dâmbovița.