Domnitorul care a redeschis şcolile închise în timpul Revoluţiei de la 1848. „Un om harnic a fost sigur Barbu Dimitrie Ştirbei“
0Barbu Dimitrie Ştirbei a domnit în două rânduri în Ţara Românească la mijlocul secolului XIX. Acesta a reuşit să achite aproape toate datoriile ţării şi să redeschidă toate şcolile închise în timpul Revoluţiei din 1848. Ştirbei a avut un rol important în dezvoltarea educaţiei din România.
Barbu Dimitrie Ştirbei a fost domnitorul Ţării Româneşti în două rânduri, respectiv între iunie 1849 – octombrie 1853 şi octombrie 1854 şi iunie 1856. Acesta şi-a făcut studiile la Paris între 1817 şi 1821, după care s-a întors în Muntenia, unde a ocupat mai multe funcţii importante în perioada 1829 – 1847, devenind extrem de apreciat pentru hărnicia sa.
„Un om harnic a fost sigur Barbu Dimitrie Ştirbei. Moştenise această însuşire dela tatăl său, boierul oltean Dumitrachi Bibescu, unul dintre cei mai buni gospodari ai timpului său şi ale cărui crescătorii de vite, ale cărui podgorii, cu vinuri tot aşa de bune ca şi cele vestite ale străinătăţii, erau lădate de oricine. (...) Şi atâta lucru i s’a cerut şi lui, copilului ce se ridică, serios şi plin, parcă, de o presimţire a viitorului său şi a răspunderii sale, hărnicie; târziu, în scaunul de Domnie al ţerii, el îşi aducea aminte de acele seri de antică simplitate în cari părinţii ascultau pe odraslele lor spunându-şi lecţiile şi lăcrămau de bucuria progreselor făcute, şi el punea înaintea oamenilor vremii sale aceste pilde înălţătoare”, a arătat marele istoric Nicolae Iorga.
Barbu Dimitrie Ştirbei a ajuns pe tronul Ţării Româneşti în luna iunie 1849, într-o perioadă în care ţara nu o ducea prea bine. Muntenia avea foarte multe datorii, însă făcând economii multe şi controlând până la sânge cheltuielile, Ştirbei a reuşit să plătească mai bine de jumătate din datoriile ţării. În tot acest timp, el a construit teatrul din Bucureşti, a redeschis toate şcolile ce au fost închise în timpul Revoluţiei de la 1848 şi a dat mai multe reforme în favoarea ţăranilor.
„Aceasta însemna pentru noii Domni: după o muncă uriaşă, o vieaţă zdrobită. Să se acopere un deficit pe care oştile străine erau să-l crească an de an, să se împace conflictele între două administraţii militare rivale şi una civilă, locală, pe care ele o priviau ca subordonată bunului lor plac, să se cruţe susceptibilitatea unor suzerani cari priviau acuma, în era Tanzimatului, pe Domnii de la Dunăre ca pe <<înalţii funcţionari>> puşi să administreze temporar două <<provincii privilegiate>>, să se ţie la o parte primejdia unor nouă uneltiri revoluţionare, când broşurile dela Paris ale emigraţilor circulau prina ţară, şi să se înfrunte necontenintele intrigi ale familiilor rivale cari lucrau cu ochii aţintiţi la terminul ispititor de şapte ani, - acestea, numai acestea erau punctele puse ale programului de Domnie. Barbu Ştirbei a adaus încă pe atâtea puncte de reforme cari nu erau cerute de nimeni”, a explicat Nicolae Iorga.
Odată cu ocuparea rusească din octombrie 1853, Barbu Dimitrie Ştirbei, împreună cu domnitorul moldovean Grigore Alexandru Ghica, s-a retras la Viena, însă au revenit un an mai târziu după ce ambele ţări au fost ocupate de către austrieci. Cum Ştirbei şi Ghica erau adepţii unirii au fost alungaţi de la conducerea Ţării Româneşti şi a Moldovei. Barbu Dimitrie Ştirbei a plecat în Franţa, unde avea să moară în primăvara anului 1869.
Alte ştiri pe această temă:
Romul ajuns pe tronul Moldovei care l-a furat pe Mihai Viteazul
Cel mai beţiv domnitor al Moldovei. „Bea vin din oală zicând că e mai dulce decât din pahar“