Cum au reuşit grănicerii români să-l învingă pe marele Napoleon Bonaparte
0În timpul războiului napoleonian dintre Austria şi Franţa, desfăşurat între 1796 şi 1797, a avut loc bătălia de la Arcole, între 15 şi 17 noiembrie 1796. Napoleon, pe atunci general, a încercat să treacă podul peste râul mlăştinos Alpona, însă a fost oprit de un batalion de grăniceri năsăudeni, veniţi în sprijinul armatei austriece.
Între 15 şi 17 noiembrie 1796 a avut loc bătălia de la Arcole, în cadrul războiului dintre Austria şi Franţa, desfăşurat între anii 1796 şi 1797. Austriecii ocupau nordul Italiei, zonă vizată de armata franceză condusă de generalul Napoleon Bonaparte, care avea pe atunci 25 de ani, fiind în plină ascensiune.
În calea victoriei lui Napoleon a stat Batalionul II din Regimentul 2 de grăniceri năsăudeni, care au blocat calea soldaţilor francezi în traversarea podului de la Arcole şi oprindu-i astfel din a ataca armata austriacă din spate şi a o încercui.
Istoricul Ioan Pop a studiat activitatea grănicerilor năsăudeni, scriind mai multe lucrări despre regimentul II de graniţă românesc de la Năsăud.
„Generalii francezi asaltează podul în fruntea semibrigăzilor, dar toate eforturile lor eşuează din cauza rezistenţei dârze a grănicerilor români. Un rol important în aceste lupte l-au avut trăgătorii de elită din cadrul batalionului (n.r. grăniceresc român) care prin tragerile lor precise au provocat mari pierderi inamicului. După o luptă de o violenţă neobişnuită, francezii au fost respinşi, acoperind în grămezi cu trupurile lor podul şi numai puţini reuşiseră să scape din această ploaie de gloanţe”, a explicat Ioan Pop în Revista Bistriţei.
Generalul Napoleon Bonaparte s-a îndreptat cu armata din Italia către podul Arcole, însă atacul său a fost respins uşor de către grănicerii năsăudeni. Marele împărat francez a coborât de pe cal şi a condus el însuşi asaltul asupra podului din provincia Verona.
„Trupele române formau singura oaste pe care habsburgii puteau să se bizuie cu încredere deplină pe câmpul de luptă”, a arătat marele scriitor George Coşbuc.
Napoleon Bonaparte a fost aproape de a deveni prizonierul ardelenilor, însă a scăpat datorită unui ostaş francez, care l-a scos dintr-o mlaştină. Grănicerii români au reuşit să le ţină piept francezilor timp de trei zile, luând 350 de soldaţi prizonieri. Aceştia au avut pierderi însemnate, jumătate de efectiv, undeva la 400 de oameni pierzându-şi viaţa.
„Vitejia şi eroismul acestui batalion în luptele de la Arcole au fost relevate chiar de către Napoleon în informarea pe care o face către Directoratul Republicii, cu privire la desfăşurarea luptelor din aceste zile. În această informare, Napoleon menţionează faptul că numai rezistenţa acestui batalion l-a împiedicat de a încercui şi nimici armata austriacă. Desigur, el nu avea de unde să ştie că acest batalion era alcătuit din români, având doar un comandant german, pe maiorul Woestenradt”, a mai arătat Ioan Pop.
O brigadă de rezervă condusă de generalul francez Guyenau a venit în sprijinul lui Napoleon Bonaparte, însă până la sosirea acestuia podul era liber, iar Alvinzi, conducătorul austriecilor, a evacuat localitatea Arcole.
„Pierderile pe care grănicerii români le-au avut în acest război, ca şi în cele ce vor urma până în 1815, sunt greu de stabilit. În orice caz, tributul de sânge pe care grănicerii năsăudeni l-au dat trebuie să fi fost însemnat”, a explicat Ioan Pop.
Alte ştiri pe această temă: