Trecutul a făcut-o celebră. Florica Măţău, scriitoarea care a evocat în unicul său roman drama deportării în Bărăgan

Născută în Banat, scriitoarea care s-a consacrat pe meleaguri ialomiţene a devenit cunoscută odată cu publicarea unicului său roman. O biografie în care descrie drama pe care a trăit-o în timpul deportării în  Bărăgan, eveniment petrecut vara anului 1951.

Profil de scriitor

Florica Măţău s-a născut în judeţul Timiş, în anul 1945. În noaptea de rusalii a anului 1951, alături de alte 398 de locanici ai comunei natale a fost urcată într-un tren de marfă.

La doar şase ani s-a trezit într-un loc pustiu, necunoscut...Bărăganul, ţinutul denumit de deportaţii bănăţeni „mica Siberie“. În anii tinereţii, toată suflarea satului Fundata, numele pe care l-a primit pământul unde au fost aruncaţi sutele de oameni aduşi cu forţa în Bărăgan, o va cunoaşte sub numele de „doamna Ica“.

„Doamna Ica“ urmează cursurile fără frecvenţă ale Facultăţii de Biologie a Univeristăţii „Al. Cuza“ din Iaşi, însă venirea pe lume a primului său copi, Gabriela, o determină să-şi întreupă studiile.

(coperta cărţii care a făcut-o celebră pe scriitoarea Florica Măţău ) foto realizată cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „Ştefan Bănulescu“ Slobozia

Totuşi devine învăţător-institutor la şcoala din satul ialomiţean Sălcioara, judeţul Ialomiţa. Aici se dedică în totalitate vieţii de dascăl. Ţine cursuri de vioara, dans şi conduce corul de copii al şcolii. Activitatea didactică durează până în anul 1998, când „Doamna Ica“ se pensionează. Tot atunci începe manuscriusul romanului care a făcut-o celebră.

Povestea cărţii

Intitulată „Paşi înainte ... sau paşi înapoi. Copilărie deportată“, unican publicaţie a Floricăi Măţău reprezintă în realitate o descriere a vieţii scritoarei, în ţinutul arid în care a fost aruncată de regimul comunist.

„Se terminaseră toate proviziile, aşa că proiectele despre cum vom răbda de foame, dacă drumul va fi lung, erau pe primul plan în fiecare zi şi noapte. (...) Îmi amintesc că ultima noastră rezervă de hrană era o pungă cu puţin zahăr cubic“ rememorează autoarea într-una din paginile cărţii sale. Publicaţia a văzut lumina tiparului abia în anul 2011, dată la care Florica Măţău a trecut în nefiinţă. Scriitoare a fost răpusă de un edem pulmonar.