„Frăţia tranşeelor“, cea mai pasională iubire homosexuală. Spectacolele de travesti şi barurile gay din perioada interbelică au zbuciumat Europa
0Homosexualitatea a fost o problemă socială în toate epocile istoriei. Perioada interbelică aduce, însă, o viziune nouă referitoare la percepţia comunităţii gay. Cel puţin în Europa, acolo unde, în anii 1920, existau deja primele baruri destinate homosexualilor. Venirea celui de-al Doilea Război Mondial schimbă, însă, radical situaţia.
Primele trei decenii ale începutului de secol XX au fost considerate anii de aur ai dezvoltării culturii gay.
Lucrurile în sensul acceptării idei persoanelor atrase de acelaşi sex încep să se mişte încă din timpul Primului Război Mondial.
În cartea sa intitulată „Homosexualitatea – normal sau patologic”, sociologul Sorin Spireanu Drobotă explică faptul că în acea perioadă: „au apărut prieteniile pasionale, adesea idilizate, cunoscute sub numele de «fraţia tranşeelor», între tinerii ofiţeri şi bărbaţii din subordine sau chiar între soldaţii aceleiaşi trupe”.
Berlin, capitala homosexualilor
Chiar dacă astăzi clişeele vorbesc despre faptul că Amsterdamul ar fi capitala persoanelor care fac parte din comunitatea LGBT, istoria homosexualităţii spune cu totul altceva.
Europa a început să cunoască date despre cultura şi stilul de viaţă al homosexualilor la Berlin. În anii 1920, în capitala Germaniei existau numeroase baruri şi localuri unde homosexualii se puteau întâlni şi socializa, fără niciun fel de problemă.
Societatea Germaniei din acele vremuri privea totul cu mare detaşare, fără să desconsidere aceste localuri şi pe oamenii care le frecventează.
Un mare succes l-a avut cabaretul „Eldorado”, local destinat comunităţii gay berlineze din anii 1920, unde se ţineau nenumărate spectacole de varietăţi cu travestiţi şi homosexuali.
Maniera în care show-urile erau prezentate atrăgea sute de mii de turişti care veneau să-i aplaude pe artiştii amatori, care purtau haine femeieşti.
„Grupurile bărbaţilor care aveau această orientare sexuală îşi consolidau personalitatea prin creşterea numărului de membri, publicarea propriilor reviste” mai scrie autorul Sorin Spireanu Dobrotă, în cartea sa.
Un stil vestimentar propriu
Cultura homosexualilor ia amploare atât de mare, încât se nasc noi tendinţe vestimentare şi chiar vocabularul împrumută noi cuvinte, specifice comunităţilor gay.
Lipsiţi de orice prejudecată, mulţi homosexuali din Europa interbelică purtau accesorii şi haine care să-i evidenţieze faţă de ceilalţi care afişau o atitudine obişnuită.
Astfel, un homosexual putea fi recunoscut dacă poartă încălţăminte din piele de căprioară, palton din păr de cămilă şi este machiat.
La rândul lor, lesbienele berlineze şi nu numai au răspândit moda „băieţească”. Ele purtau părul foarte scurt, costume bărbăteşti şi adoptau o atitudine virilă, ţinând picioarele depărtate şi mâinile în buzunar.
Tot acest miraj dispare însă odată cu izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial. Ideea homofobiei este propulsată în mintea tuturor oamenilor, astfel că respingerea persoanelor atrase de acelaşi sex a căpătat valenţe destul de puternice.
Citiţi şi: