FOTO Piscul Crăsani, cetatea din Bărăgan a marelui rege dac Dromichete

În inima Bărăganului, printre dealurile de pe malul drept al râului Ialomiţa arheologii au descoperit o cetate getică despre care se presupune că a fost ridicată de marele rege Dromichete.

Primele săpături arheologice au fost începute în anul 1870, dar abia în 1923 s-a confirmat faptul că aşezarea descoperită este una de mare importanţă istorică. După o pauză de câteva decenii, în anul 1969,săpăturile au fost reluate de arheologii ialomiţeni.

Cu toate că la prima vedere locul nu îţi oferă prea multe motive că aici ai putea să îţi delectez privirea cu ceva interesant, locul musteşte a istorie.

Legendele despre faptul că marele rege Dromichete ar avea o comoară îngropată între dealurile acestei zone au făcut, ani de-a rândul să nască vise de îmbogăţire printre locuitorii din zona sitului arheologic. Cu timpul „căutătorii de comori“ s-au împuţinat, iar în prezent doar paşii arheologilor mai străbat colinele de la Piscul Crăsani.

„Aici a fost  o aşezare întărită, cu şanţ şi val. A fost cercetat doar mamelonul din centru. Aici a fost descoperit un candelabru din bronz,  o vatra solară şi un riton… Locul şi cercetările sunt importante, fiind una dintre puţinele aşezări de sec II-I de tip davă” spune Elena Renţea, arheolog în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie Ialomiţa.

Ritonul de la Crăsani

Foto

Piesa de rezistenţă a descoperirilor de la Piscul Crăsani o reprezintă ritonul, o piesă de cult format dintr-un corn şi o terminaţie în formă de cal.

„Eu am avut şansa de a fi după două mii şi ceva de ani, prima persoană care am luat în mână această piesă. Eram atunci, îmi aduc aminte cu un coleg, Virgil Niţulescu. L-am ridicat, era în două bucăţi, cornul şi terminaţia în formă de cal şi stăteam cu piesele în mână şi l-am strigat pe colegul meu. S-a uitat la mine de la vreo 15 metri şi a strigat: «Ritonul de la Piscul Crăsani». Şi aşa i-a rămas numele“, rememorează arheologul Elena Renţea momentul când a descoperit ritonul de la Crăsani.
Ritonul a fost capul de afiş a mai multor expoziţii de istorie desfăşurate în România, dar şi la muzee celebre din străinătate.

Cetatea marelui Dromichete

Potenţialul istoric ascuns între colinele de la Crăsani i-au făcut pe oficialii judeţeni să se gândească la o strategie pentru dezvoltarea turismului în zonă. Astfel, în viitorul apropiat, una dintre văile din zonă va fi amenajată în trepte, iar sus, în vârful colinei din mijloc, unde au fost descoperite vatra solară şi ritonul, va fi amenajat un muzeu în aer liber.

Turiştii vor fi îndrumaţi de un ghid care le va povesti legenda regelui Dromichete şi a lui Lysimah, aşa cum a fost ea relatată de marele istoric Diodor în una din scrierile sale despre civilizaţia geţilor: „Aici este cetatea lui Dromichete, cel care după ce l-a prins pe Lysimah, căpetenia macedonenilor, în loc să-l omoare a pregătit pentru acesta un ospăţ.

Oaspeţii au fost poftiţi pe cline aşternute cu stofe şi covoare aduse de acasă şi luate de geţi ca pradă, masa era din argint, iar cupele din aur. De cealaltă parte, geţii stăteau în bănci aşternute cu lăicere sărace, aveau mese simple de lemn, pahare din lemn ori din corn de vită precum era obiceiul la geţi. Dromichete a umplut cel mai mare dintre cornurile de băut, i-a spus lui Lysimah tată şi l-a intrebat care dintre mese e cea mai regească. Aceasta a răspuns că a lor, a macedonenilor. Atunci de ce ţi-ai părăsit regatul şi ai venit aici, a întrebat Dromichete”.

Cetatea dacică de la Crăsani a fost un puternic centru unde se desfăşurau importante tranzacţii comerciale, atât cu neamurile geto-dace vecine, cât şi cu lumea sud-dunăreană, tracică şi greco-romană. În sprijinul acestei afirmaţii stau atât monedele descoperite în aşezările de la Crăsani şi Copuzu, monede getice locale sau sud-dunărene, ca şi monede provenind din Thasos, Macedonia Prima, Dyrrhachium, Tomis sau Imperiul roman.

Sfârşitul existenţei davei de la Crăsani se plasează în cursul secolului I î.e.n. Aşezările deschise şi acropola au fost distruse de un incendiu puternic, după care locuirea a încetat definitiv în această zonă.