Cum scăpăm de stres - metode recomandate de specialişti. Psihoterapeut: „Scrisul contribuie la îmbunătăţirea sistemului imunitar“
0Durerile de cap sau de stomac devin obişnuinţă, performanţele şcolare sau profesionale scad, ne simţim obosiţi, ne izolăm social, toate sunt semne că stresul de afectează, spun specialiştii, care şi propun soluţii. Cinci dintre acestea chiar sunt la îndemână şi nu costă nimic.
Când stresul este o constantă în viaţa noastră, un obiectiv pe care să ni-l propunem zilnic este acela de a ne oferi cel puţin câteva minute de relaxare. E valabil pentru adulţii ocupaţi de dimineaţă până seara, care simt că pot muta munţii din loc, până când stresul îi compleşeşte, însă provocările de zi cu zi îi afectează şi pe copii, tineri şi vârstnici.
Psihoterapeutul Sabina Scarlat ne propune în cele ce urmează cinci tehnici simple de relaxare, care ne scapă de anxietate, iritabilitate, pierderea interesului pentru activităţile care altădată ne făceau plăcere, pierderea capacităţii de memorare etc. şi care nu ne răpesc mai mult de câteva minute în fiecare zi.
1. Respiraţia – se inspiră profund, pe parcursul a 6 secunde, după care se expiră timp de 12 secunde (putem să numărăm în gând sau să utilizăm un cronometru). Se inspiră pe nas şi se expiră pe gură. După numai 3-4 astfel de respiraţii, pulsul scade considerabil şi vom simţi cum ne cuprinde o stare de linişte şi calm. Este un exerciţiu care, practicat timp de câteva minute pe zi, ne poate asigura bunăstarea psihică şi fizică pentru următoarele câteva ore. Foarte simplu şi eficient, el poate fi aplicat oriunde (la serviciu, în autobuz, taxi etc.).
2. Relaxarea musculară – presupune încordarea simultană a tuturor muşchilor din corp – cei de la faţă, umeri, braţe, picioare, stomac. Îi ţinem astfel, încordaţi, timp de câteva secunde, după care îi relaxăm, imaginându-ne cum toată tensiunea acumulată în minte şi corp curge, asemenea unui râu, în afara noastră, iar în locul ei se instalează o stare de pace, de linişte şi bucurie. Ne imaginăm cum fiecare inspiraţie ne umple de calm şi relaxare.
3. Scrisul – a aşterne pe hârtie în detaliu problemele cu care ne confruntăm şi emoţiile produse de ele este un act cu o importantă valoare terapeutică. O serie de studii au scos în evidenţă faptul că a descrie în scris timp de douăzeci de minute pe parcursul a trei sau patru zile situaţiile pe care le percepem ca fiind stresante ameliorează nu doar starea afectivă, ci şi numeroase simptome somatice. Scrisul contribuie la îmbunătăţirea sistemului imunitar.
4. Apa - în special în ceea ce-i priveşte pe copii, acest lichid vital are proprietăţi calmante. Dacă îi lăsăm pe cei mici să se joace cu apa atunci când sunt furioşi (nu neapărat într-o piscină, poate fi vorba pur şi simplu de un recipient plin cu apă şi de câteva obiecte care pot completa distracţia în acest context, de pildă găletuşa plină cu instrumente pentru nisip, folosită de regulă pe plajă), vom observa după nu foarte mult timp cum ei se liniştesc. Pentru a evita eventualele neplăceri pe care acest tip de joacă le poate provoca adulţilor (prin stropirea zonelor din jur) se poate recurge la un material impermeabil care să fie plasat sub recipient şi să acopere şi aria unde poate ajunge apa.
5. Plânsul - Numeroase cercetări au demonstrat că plânsul reprezintă un mecanism care ne ajută să ne eliberăm de stresul acumulat. Măsurătorile efectuate asupra unor subiecţi în timpul şi după un episod de plâns au reliefat faptul că în timp ce plângem ne aflăm într-o stare de stimulare fiziologică, iar că după ce încetăm acest act diverşi parametri fiziologici cum ar fi tensiunea, pulsul şi temperatura corporală au valori mai bune decât cei dinainte de începerea lui. Altfel spus, plânsul diminuează tensiunea psihică şi fizică, îmbunătăţind sănătatea. Alte analize au arătat faptul că prin lacrimi se eliberează o serie de substanţe acumulate în corp după trăirea unui eveniment stresant. Plânsul este, prin urmare, un mecanism vindecător care ne susţine în procesul de gestionare a efectelor negative ale stresului. Este bine, aşadar, ca din când în când şi în timp ce ne aflăm într-un mediu securizant (aspect foarte important!) să ne dăm voie să plângem atât cât simţim.