Primul oraș din România inclus în rețeaua UNESCO „Learning Cities“. Ce avantaje aduce acest lucru
0Ca urmare a acestei nominalizări, orașul Reșița, din județul Caraș-Severin, va avea posibilitatea să acceseze, cu sprijinul UNESCO, finanțări speciale pentru dezvoltarea unor proiecte educaționale.
Reşiţa este primul oraş din România care s-a alăturat reţelei globale UNESCO „Learning Cities" („Oraşe care învaţă"), având astfel şansa accesului la proiecte educaţionale de mare anvergură, a anunţat Ministerul Culturii.
Într-o postare pe Facebook, Ministerul Culturii precizează că anunţul a fost făcut vineri seara de directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, în cadrul unui comunicat publicat pe site-ul oficial al instituţiei. Aceasta a mai precizat faptul că oraşele selectate sunt exemple remarcabile în care învăţarea pe tot parcursul vieţii poate deveni o realitate la nivel local.
Înscrierea Reşiţei în lista UNESCO „Oraşe care învaţă" s-a făcut în baza unui amplu dosar de candidatură, care a fost susţinută de ambasadorul României pe lângă UNESCO, Simona-Mirela Miculescu, şi de secretarul general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, Madlen Şerban.
Lista noilor membri înclude 77 de oraşe din 44 de ţări, Reşiţa fiind unul dintre cele cinci oraşe din zona Europei de Sud-Est , alături de Lasko şi Ptuj din Slovenia şi Ljubljana şi Trnava din Slovacia.
Despre Reșița
Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in sârbă Решица, în croată Ričica) este municipiul de reședință al județului Caraș-Severin, Banat, România, format din localitățile componente Câlnic, Cuptoare, Doman, Reșița (reședința), Secu și Țerova, și din satul Moniom.
Numele de Reșița poate proveni de la termenul latin recitia, care înseamnă „izvor rece", așa cum Nicolae Iorga sugera odată, presupunând romanii au dat numele orașului, de la un izvor de pe valea Domanului. O altă variantă, susținută de Iorgu Iordan, ar fi aceea că vine de la un cuvânt slav: al oamenilor care au trăit în zona Carașovei la 15 km distanță, care referindu-se la acest loc, ce în acele vremuri nu era decât un sat ca și al lor, ca fiind „u rečice” (la pârâu).
Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reșița se ridică la 73.282 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 84.026 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,65%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (2,12%), germani (1,71%) și romi (1,42%). Pentru 11,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.
În oraș funcționează o universitate („Eftimie Murgu”), opt licee și colegii, o școală de meserii, 12 școli generale și șapte grădinițe.