FOTO Colecţie de imagini de arhivă rare, cu bătăliile din Primul Război Mondial pe Valea Oltului
0Aşezată în imediata apropiere a graniţei României cu Austro-Ungaria, Valea Oltului, cu localităţile componente ale judeţului Vâlcea, a avut o mare importanţă strategică în Primul Război Mondial. Un album cu fotografii de arhivă provenind din mai multe colecţii oferă un tablou complet al bătăliilor din Defileul Oltului.
Primul Război Mondial a fost un conflict din care, în final, am ieşit victorioşi, înfăptuind un vis de veacuri al poporului român – unirea celor trei provincii româneşti într-un stat unitar.
Ţara Loviştei, zguduită din temelii de luptele din Primul Război Mondial, a avut rolul ei hotărâtor în această conflagraţie. Defileul Oltului, zona Munţilor Lotrului şi Depresiunea Loviştei au constituit una dintre trecătorile în care s-au dat lupte sângeroase. În toate satele din nordul judeţului Vâlcea se păstrează vie amintirea faptelor de arme din 1916. Nu există loc pe culmile muntoase şi în văi unde să nu se fi purtat lupte crâncene între români şi armata germană.
Aici şi-au găsit sfârşitul oameni de seamă, precum general David Praporgescu sau poetul - sublocotent Constantin T. Stoika, dar şi prinţul moştenitor al Bavariei, prinţul Heinrich. De la poetul - erou au rămas o serie de scrieri - document din perioada în care era în cadrul Batalionului 1 din Regimentul 1 Grăniceri. La data de 14/27 august 1916 pleaca din satul Grebleşti către pichetul Coţi (ambele în judeţul Vâlcea), pentru a trece graniţa (în Ardeal).
Va participa la Bătălia Sibiului, în perioada august-septembrie şi la luptele din septembrie-octombrie, din zona Câineni - Perişani (Vâlcea) duse de armata română.
A fost rănit grav de un proiectil, în urma atacului trupelor inamice din zona satului Spinu, comuna Perişani, în ziua de 23 octombrie/5 noiembrie 1916 şi a murit în drum spre spitalul de campanie.
Poetul sublocotenent Constantin T. Stoika a fost înmormântat în zona satului Boişoara, iar apoi reînhumat în cimitirul eroilor din Titeşti, Vâlcea, alături de alţi eroi ai neamului.
O scrisoare trimisă cu puţin timp înainte de a muri mamei sale, redă fidel situaţia de pe câmpul de luptă, de pe Valea Oltului: „Eu sînt la 500 m de inamic... pînă acum am scăpat de cinci ori de la moarte sigură. Tu nu fi îngrijorată. Ce este un ins în masa naţiunii întregi?... Voi rămâne deci pînă la altă ipostază a sorţii aici, lîngă tunuri şi mitraliere, şi poezia şi arta pentru care mi-am sacrificat tinereţea întreagă mă vor învăţa să mor mai frumos şi mai demn... Fii deci liniştită. Cînd nu ţi-oi mai scrie să ştii că nu mai sînt. Atunci numai să mă plîngi. Şi să plîngi în mine nu numai pe copilul tău, ci şi munca ce am încordat-o 23 de ani şi idealul neîmplinit pe care îl port în suflet. Să-mi strîngi atunci cărţile şi manuscriptele şi să le încredinţezi pe acestea din urmă d-lui Densuşianu, rugîndu-l a le tipări... Lîngă el m-am învăţat a cunoaşte frumosul şi am iubit îl el ştiinţa şi pe artistul desăvîrşit... Inima mă doare scriindu-ţi aceste rînduri din urmă...”
Atmosfera tragică de oe Valea Oltului şi Munţii Loviştei, va fi redată de acelaşi autor, Constantin Stoika şi în „Însemnări din zilele de luptă”: „Am văzut Şuicii, punctul Lunci şi Câinenii de Vâlcea mutilate de artileria duşmană. Satele Găujani şi Boişoara erau o mare de fum, artileria grea germană se silea de 3 ore a le incendia.(..) O baterie se retrage înainte de ridicarea ceţii spre Titeşti, care este scormonit de obuze. În zori spre Spinul.”
Şi generalul Eric von Falkenhayn, fost şef al Statului Major Imperial în timpul marelui asediu de la Verdun, cel care a condus „Marea Bătălie a Trecătorilor” - contra-ofensiva austro-ungară din Transilvania, în fruntea Armatei a 9-a germane, a descris despre luptele de pe Valea Oltului: „Progresele noastre trebuiau făcute în lupte foarte grele. Românii rezistau cu disperare. Fiecare munte în parte trebuia luat cu asalt. Şi dacă reuşeam să le luăm pradă în oameni şi material, trebuia, de partea noastră, s-o plătim cu jertfe grele.”
Lăsăm imaginile să descrie mult mai fidel, decât cuvintele, evenimentele tragice din Primul Război Mondial, de pe Valea Oltului.