Paştele în Ploieştiul comunist: oamenii mergeau în număr mare la slujbe, dar mielul şi cozonacul erau rarităţi

Şi în comunism, ploieştenii veneau în număr mare la biserici, pentru a lua parte la slujbele de Paşte şi a lua Lumină. Spre deosebire de acum, masa pascală era foarte săracă. Mielul se găsea cu greu, la fel şi ingredientele pentru cozonaci. Aminteau de sărbătoare doar ouăle roşii, nelipsite

Ploieştiul a fost ocolit, în perioada comunistă, de restricţii privind slujbele de Paşte sau de participarea oamenilor la Înviere. Ca atmosferă, aproape nimic nu era diferit de ceea ce se întâmplă acum, de Paşte, în oraş.

„Slujbele erau la fel, ba chiar oamenii veneau în număr şi mai mare la biserică. Cel puţin în Ploieşti, şi îmi amintesc cu exactitate, nu au fost probleme cu regimul. Oamenii erau lăsaţi în pace şi umpleau bisericile în noaptea de Înviere“, îşi aminteşte părintele Ştefan Muşat, acum protopop al Ploieştiului.

A existat şi un caz izolat, petrecut înainte de 1970, când regimul a vrut să „ştie“ care sunt copiii din oraş care mergeau frecvent la biserică.

„S-a întâmplat o singură dată ca profesorii şi învăţătorii să fie trimişi la preoţii care slujeau în bisericile din oraş pentru a întreba cu nume şi prenume care sunt elevii din respectiva parohie care îşi însoţesc mereu părinţii la biserică. Nu s-a întâmplat nimic deosebit după aceste chestionare, copiii au continuat să vină la slujbe, dar a fost singura dată când am simţit un «amestec» al regimului în această privinţă“, mai spune Ştefan Muşat.

„Poate mai mult decât acum, slujba de Înviere era mai intensă, şi, în acelaşi timp, mai luminată. Era singurul loc unde uitai de tot, de griji, de lipsuri, de viaţa săracă şi apăsătoare. Era o mare sărbătoare pe care o simţeai cu toată fiinţa“, îşi aminteşte şi Anica Dinu, acum pensionară.

Şi atunci, oamenii mergeau cu coşuri la biserici şi sărbătoreau Paştele cu bucate tradiţionale. Din păcate, era o adevărată probă de imaginaţie sau o goană de câteva zile pentru a încropi ceva special pentru masa de sărbătoare. Ploieştenii care aveau rude la ţară făceau rost de făină şi ouă pentru cozonaci, jertfeau un miel, împărţit între mai multe familii şi puneau legume proaspete pe masă.

Cei care nu aveau astfel de cunoştinţe se întâmpla să petreacă Paştele doar cu ouă roşii, singurele nelipsite, şi friptură din pui şi o ciorbă de tacâmuri, ca în fiecare zi.

„În ultimii ani, nu se mai găsea nimic. Abia reuşeai să găseşti smântână, şi făceai un tort ca vai de el. Mielul era doar pentru cei din structurile regimului, iar cozonacul, în lipsa făinii şi a ouălor, era doar o amintire din copilărie. Masa de Paşte era una obişnuită, cu singura deosebire că ciocneam ouă roşii“, mai spune Anica Dinu.

Vă mai recomandăm

O zi de 1 Mai în Ploieştiul comunist: trezirea pe cântece revoluţionare, defilare, mici la Păuleşti şi Bucov

Distracţia în Ploieştiul comunist: puţină, dar savurată pe îndelete

FOTO „Joi bagă pui la OMNIA!“ Lunga umilinţă a unei zile în Ploieştiul comunist