O zi de 1 Mai în Ploieştiul comunist: trezirea pe cântece revoluţionare, defilare, mici la Păuleşti şi Bucov

Aspecte din timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Ploieşti, cu prilejul zilei de 1 mai. (1 mai 1968). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 106/1968

Ziua de 1 Mai a cunoscut două perioade distincte la Ploieşti, în Epoca de Aur. Până în 1970, serbările erau grandioase, cu defilări pe bulevard şi parade la care participau mii de oameni. Mai târziu, în ultimii ani ai regimului, ploieştenii primeau doar două zile libere pe care o petreceau la pădure, cu mici şi bere. Fondul sonor, în ambele cazuri, era „1 Mai muncitoresc“, un cântec rulat obsesiv, întreaga zi, la radio

În anii de glorie ai regimului, când restricţiile erau „îndulcite“ de alimentarele încă pline, ziua de 1 Mai era o sărbătoare grandioasă la Ploieşti. Trezirea se dădea la radio şi tv pe versurile celebrului „1 Mai muncitoresc“.

„Râde iară primăvara,/Peste câmpuri, peste plai,/Veselia umple ţara,/C-a venit Întâi de Mai!/Muncitorii au pornit/Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!Şi ei azi sărbătoresc/Unu Mai muncitoresc“ se auzea întreaga zi la Ploieşti.

„Auzeai cântecul acesta atât de mult într-o singură zi încât noaptea adormeai cântând «1 Mai muncitoresc». Era la radio, la defilare, la tv, la pădure, era pur şi simplu obsesiv“, îşi aminteşte de acea perioadă ploieşteanca Vasilica Costache.

Pentru defilarea de 1 Mai de pe Bulevardul Castanilor, repetiţiile durau câteva zile. „Era foarte complicat totul, de la paşii pe care trebuia să-l facă fiecare om din dispozitiv până la construcţia carelor alegorice şi desenarea pancartelor. Se muncea zile întregi, se făceau repetiţii în curtea uzinelor şi apoi una finală, pe Bulevard“, povesteşte Ion Şt. Baicu, istoric ploieştean.

Aspecte din timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Ploieşti, cu prilejul zilei de 1 mai. (1 mai 1968). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 107/1968

„Colectivul RAF Teleajen se angajează să dea peste plan“, „Trăiască 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, ziua frăţiei muncitorilor de pretutindeni“, „Trăiască Partidul Comunist Român“, scria pe pancartele afişate de muncitori din toate uzinele şi fabricile Ploieştiului, împărţiţi la defilare pe secţii. Printre miile de oameni chemaţi să ofere omagiu se aflau întotdeauna şi elevi, copii din şcolile ploieştene, îmbrăcaţi în pionieri.

După epuizanta paradă, oamenii aveau liber şi luau drumul pădurii de la Păuleşti sau tot pe Bulevard, la grădina de vară, unde se vindeau mici şi bere Azuga. Mai pe seară, autorităţile pregăteau şi spectacole cu muzică populară şi dansuri, la Palatul Culturii, pe o scenă amenajată special.

Pentru cei din structura de partid era un moment al rapoartelor înălţătoare, al promisiunilor de depăşire a planului pe hectar şi unitate şi al omagiilor scrise aduse întâiului conducător al ţării.

Demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Ploieşti. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 187/1967

Mai târziu, după 1970, paradele au devenit din ce în ce mai rare, iar după 1980 au dispărut de tot. Oamenii primeau liber de 1 şi 2 mai, zile pe care le petreceau la munte, pe Valea Prahovei, la cort, în pădurea de la Păuleşti sau la parcul Bucov, amenajat între timp. Era atât de mare aglomeraţia de la Bucov încât ploieştenii mai în vârstă reţin din aşa-zisa relaxare a unei zile libere doar cozile imense la care petreceai ore întregi pentru un carton de mici şi o sticlă de bere. 

Vă mai recomandăm

Distracţia în Ploieştiul comunist: puţină, dar savurată pe îndelete

FOTO „Joi bagă pui la OMNIA!“ Lunga umilinţă a unei zile în Ploieştiul comunist