Sezonul urzicilor. Principalele 30 de indicaţii terapeutice ale banalei plante
0Folosită ca plantă tămăduitoare din străbuni, urzica şi-a căpătat faima de buruiană bună la toate. Puţine sunt afecţiunile pentru care medicina naturistă nu indică măcar un remediu pe bază de urzică.
Planta are numeroase utilizări în bucătărie, dar şi mai multe în medicina naturistă, graţie conţinutului său bogat în vitamine, substanţe proteice, azotoase, glucide, acizi, săruri minerale, clorofilă şi aminoacizii esenţiali (toată seria). Sunt argumente suficiente pentru a profita de primăvară, când urzicile sunt peste tot, pentru a le aduna şi pune la uscat.
"Este anotimpul lor. Pot fi recoltate până când înfloresc, adică la vară. Este un moment potrivit să beneficiem de calităţile lor terapeutice”, spune, pentru "Adevărul", specialistul în fitoterapie, Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesanatate.ro.
Una dintre cele mai cunoscute virtuţi ale sale este aceea de a combate anemia şi oboseala, ştiut fiind că urzica este una dintre plantele bogate în fier.
La fel de renumită a făcut-o şi capacitatea sa de a opri sângerările uşoare, datorită proprietăţilor sale hemostatice. Indicaţiile sale terapeutice depăşesc însă cu mult aceste sfere.
Specialistul explică ce recomandări au principalele preparate pe bază de urzică, cu recomandarea de a cere sfatul unui medic înainte de a începe o cură cu această plantă.
De la enerite şi hemoragii, până la astm şi reumatism
Ceaiul simplu (infuzia) este recomandat în uz intern în caz de avitaminoză, anemie, dizenterie, indigestii, hemoragii interne, dismenoree, litiază renală, uremie, bronşite, diabet zaharat, hidropizie, detoxifiere. Infuzia are indicaţii şi în uz extern, fiind folosită în mod tradiţional în caz de afte, stomatite, gingivite şi chiar amigdalită, graţie efectului său antiinflamator.
“Se prepară turnând o cană de apă clocotită peste o lingură de frunze uscate. Se lasă la infuzat un sfert de oră. Se administrează de două-trei ori pe zi”, explică Elena Badea.
Şi din rădăcini uscate (şi râşnite) se poate prepara o licoare cu întrebuinţări multiple: decoctul (o linguriţă de pulbere la o cană de apă rece, fierte împreună 5 minute, apoi strecurate).
Decoctul este recomandat în enterite, hemoroizi, astm bronşic, metroragii, ascită, hemoragii interne, enurezis, obezitate, sciatică, reumatism şi gută. Se administrează una-două ceşti pe zi.
"Decoctul este util şi în uz extern, pentru combaterea erupţiilor tegumentare, dureri reumatice şi de sciatică, ulcer varicos, sub formă de băi de urzică (locale sau generale) din decoct cu 400 g de herba şi rădăcini uscate Ia 10 litri de apă", mai spune Elena Badea.
Un excelent diuretic
Urzica are şi efect diuretic dacă se foloseşte sub formă de suc din frunze proaspete, mojarate şi stoarse. E nevoie de numai 2-3 linguriţe pe zi. Tot sub formă de suc este utilă în boli de rinichi şi vezică urinară, hemoragii, hemoptizie, epistaxis (sângerări din nas), leucoree, anemie şi hemoragii uterine (doar după consultarea medicului).
Remediu în caz de alopecie şi înţepături de insecte
Tinctura de urzică este folosită în ameliorarea alopeciei (pierderea părului). Preparatul se obţine din 100 de frunze sau rădăcini uscate, peste care se toarnă 300 ml de alcool de 70 de grade, după care se lasă Ia macerat, timp de două săptămâni, la loc călduţ, timp în care se agită zilnic. Tinctura se depozitează în sticluţe închise la culoare. Se foloseşte pentru frecţionarea scalpului, diluând 40-50 de mililitri de tinctură în 200 ml de apă călduţă.
Tot pentru oprirea căderii părului, dar şi pentru tonifierea podoabei capilare, urzica se foloseşte şi sub formă de macerat din frunze de urzică, nuc şi mesteacăn. Frunzele se lasă în apă clocotită până la două ore, apoi lichidul se foloseşte pentru clătirea părului, după spălare.
Planta se utilizează şi sub formă de cataplasmă din frunze verzi, frecate cu puţină sare. Sunt utile mai ales în caz de înţepături de insecte (albine, viespi, bondari), aplicate extern.