Reţeta tradiţională după care se prepară alifia de tătăneasă
0Tătăneasa, planta cu recunoscute proprietăţi astringente, anti-inflamatorii şi emoliente, are o serie de forme de administrare, de la macerat şi pulbere până la adaos în băile terapeutice. Un preparat nu tocmai simplu de obţinut, dar cu virtuţi tămăduitoare recunoscute de fitoterapie şi confirmate de străbunicii noştri este alifia.
Indicată, în uz intern, pentru tratarea bronşitelor, ulcerelor, bolilor sistemului digestiv, colitrelor enteritelor, dizenteriilor, metrorargii, tătăneasa are, în uz extern, chiar mai multe indicaţii: dureri reumatice, artrite, hemoroizi, ulcere varicoase, discopatii, inflamaţii articulare, fisuri, echimoze, flebite, salpingite, vaginite, entorse, gută, înţepături de insecte, metrite, stomatite, gingivite, eczeme, psoriazis, zona zoster, ulceraţii cutanate, arsuri, escare, fisuri, fracturi oasoase şi alte leziuni.
Pentru tratarea rănilor, una dintre cele mai eficiente forme de administrare este alifia, care se poate prepara şi acasă, după o reţetă tradiţională.
"Utilizăm 4-6 rădăcini proaspete (în funcţie de mărime), care se spală, se taie foarte fin şi se prăjesc la foc iute. Mai avem nevoie de 250 grame de untură curată, din intestine de porc, care se lasă peste noapte, apoi se încălzeşte, se presează şi filtrează printr-o bucată de pânză. După filtrare de depozitează în recipient mici şi curate şi se păstrează la frigider", precizează specialistul în fitoterapie Elena Badea.
Vindecarea rapidă a rănii la suprafaţă nu e mereu benefică
Sfatul specialistului este de a nu utiliza tătăneasa înainte de a curăţa foarte bine rana.
"De asemenea, tătăneasa nu se utilizează pentru răni profunde pentru că ea va genera vindecarea doar la suprafaţă, rana rămânând nevindecată în profunzime", mai spne specialistul care recomandă consultarea unui medic înainte de a folosi această plantă în scop terapeutic.